In spate

Am privirea atintita intr un loc, nu pot sa imi misc capul, nici ochii, simt cum ochii mi se dau pe spate, se face intuneric, nu mai vad nimic, pot sa ma misc, dar nu vad pe unde merg, prin cap imi trec tot felul de ganduri, imi imaginez cum sunt in varful unui copac, se balaseaza, in orice moment se poate rupe, afara este intunecat. Ma uit in sus, este noapte, ma uit in jos, nu mai sunt in copac, cerul este instelat, nu am nimic in jur, vad un garaj, ma apropii de el, este ruginit, intru inauntru, miroase a statut, lucrurile sunt aruncate pe jos, vad niste poze in coltul garajului, ma apropii, ma aplec, sunt poze cu mine de cand eram mic, ma uit in jur, pe pereti au aparut poze cu mine si familia mea, ma uit la fiecare in parte, din nou prin cap imi trec amintiri vii, ma uit in spate, sunt hainele mele, sunt murdare. Ies din garaj, sunt pe un camp, ma uit in jur, nu vad nimic, furtuna ridica praful, incepe sa ploua, in fata observ niste scari, o intrare subterana! Cobor scarile, este intuneric, incerc sa observ ceva, nu pot sa deslusesc nimic, afara s a facut lumina, in incapere a patruns putina lumina, sunt inconjurat de niste sertare imense, ma uit in jur, vad unu deschis, ma apropii, il deschid mai mult, sertarul cade, este gol. Deschid altul, pana sa ma apropii aud niste valuri, aud apa, aud cum cineva se zbate in apa, deschid dulapul, inghit apa, sunt intr un lac, ma zbat, in fata vad oameni, oameni care coboara incet, sunt cu ochii deschisi, se uita la mine, simt cum oameni plang. Simt cum imi pierd puterile, nu pot sa mai misc, nemiscat sunt in continuare in fata sertarului. Ma uit in jur, totul este la locul lui, pe jos este ud, afara se aude cum incepe sa ploua, s a intunecat, inauntru nu mai vad nimic, la iesire, observ un intrerupator, este pornit, dar becul este ars! Mut intrerupatorul pe ''oprit'' si ies, afara, a iesit soarele, ma uit inapoi, lumina s a aprins, dar sertarele au disparut. Ies la lumina, miroase frumos afara, a copaci infloriti. Totul dispare, simt ceva in ochii, vad cerul, apoi blocurile, sunt la semafor, astept culoarea verde, ma uit in jur, este la fel de frumos si cu acelasi miros!

Prajiturile

Aud liftul, il vad, nu merge, ma indrept spre scari, lumina este stinsa, pasesc pe prima treapta, aud liftul cum pleaca, imi intorc privirea, totul este normal, ma uit inspre scari, sunt luminate. Ma duc la lift, il chem, liftul a venit, deschid usa, din nou este intuneric, ma uit in jur, nu vad nimic, aud oameni coborand de sus pe scari, trec pe langa mine, ma apropii, oameni fug (fug de mine?) urc scarile inapoi, ma duc inapoi acasa, imi este frica, pipai intunericul cu mana, ating balustrada, urc, urc, urc mai mult decat trebuie, continui sa urc, balustrada continua, am de urcat doar sapte trepte, tot urc, nu se opreste. In sfarsit, balustrada s a oprit, dar scarile continua. Incet se lumineaza, undeva sus vad un bec, continuii sa urc, nu sunt in blocul meu. Din spate aud din nou oameni coborand. Ma intorc, vad oameni imbracati la costum cum alearga pe scarile pe care eu urcam, scara s a oprit, ma uit in jur, sunt intr o cladire mare, foarte mare. Cineva ma intreaba ce caut aici, nu stiu sa ii raspund, nici eu nu stiu ce caut aici, omul se da speriat in spate, din ochii incepe sa ii cada lacrimi, continua sa se uite la mine, se intoarce si pleaca. Toti oameni acum se uita la mine, se intreaba ce caut eu aici? Din nou sunt pe scari, ma uit in sus si iar vad acea lumina slaba de sus, asta inseamna ca nu am terminat de urcat, continuii sa urc, scarile s au terminat, sunt pe o platforma, vad in ceata, este semi intuneric. Vine un miros de prajituri, miroase frumos! Vad un om imbracat in alb, este un cofetar, sta cu spatele, il aud cum plange. Se intoarce cu fata catre mine, este acel om imbracat la costum, acum este cofetar! Cu lacrimi in ochii imi intinde mana, in mana are o prajitura, o figurina ce zambeste, ma uit in jur, oameni s au transformat in prajituri