In spate

Am privirea atintita intr un loc, nu pot sa imi misc capul, nici ochii, simt cum ochii mi se dau pe spate, se face intuneric, nu mai vad nimic, pot sa ma misc, dar nu vad pe unde merg, prin cap imi trec tot felul de ganduri, imi imaginez cum sunt in varful unui copac, se balaseaza, in orice moment se poate rupe, afara este intunecat. Ma uit in sus, este noapte, ma uit in jos, nu mai sunt in copac, cerul este instelat, nu am nimic in jur, vad un garaj, ma apropii de el, este ruginit, intru inauntru, miroase a statut, lucrurile sunt aruncate pe jos, vad niste poze in coltul garajului, ma apropii, ma aplec, sunt poze cu mine de cand eram mic, ma uit in jur, pe pereti au aparut poze cu mine si familia mea, ma uit la fiecare in parte, din nou prin cap imi trec amintiri vii, ma uit in spate, sunt hainele mele, sunt murdare. Ies din garaj, sunt pe un camp, ma uit in jur, nu vad nimic, furtuna ridica praful, incepe sa ploua, in fata observ niste scari, o intrare subterana! Cobor scarile, este intuneric, incerc sa observ ceva, nu pot sa deslusesc nimic, afara s a facut lumina, in incapere a patruns putina lumina, sunt inconjurat de niste sertare imense, ma uit in jur, vad unu deschis, ma apropii, il deschid mai mult, sertarul cade, este gol. Deschid altul, pana sa ma apropii aud niste valuri, aud apa, aud cum cineva se zbate in apa, deschid dulapul, inghit apa, sunt intr un lac, ma zbat, in fata vad oameni, oameni care coboara incet, sunt cu ochii deschisi, se uita la mine, simt cum oameni plang. Simt cum imi pierd puterile, nu pot sa mai misc, nemiscat sunt in continuare in fata sertarului. Ma uit in jur, totul este la locul lui, pe jos este ud, afara se aude cum incepe sa ploua, s a intunecat, inauntru nu mai vad nimic, la iesire, observ un intrerupator, este pornit, dar becul este ars! Mut intrerupatorul pe ''oprit'' si ies, afara, a iesit soarele, ma uit inapoi, lumina s a aprins, dar sertarele au disparut. Ies la lumina, miroase frumos afara, a copaci infloriti. Totul dispare, simt ceva in ochii, vad cerul, apoi blocurile, sunt la semafor, astept culoarea verde, ma uit in jur, este la fel de frumos si cu acelasi miros!

Prajiturile

Aud liftul, il vad, nu merge, ma indrept spre scari, lumina este stinsa, pasesc pe prima treapta, aud liftul cum pleaca, imi intorc privirea, totul este normal, ma uit inspre scari, sunt luminate. Ma duc la lift, il chem, liftul a venit, deschid usa, din nou este intuneric, ma uit in jur, nu vad nimic, aud oameni coborand de sus pe scari, trec pe langa mine, ma apropii, oameni fug (fug de mine?) urc scarile inapoi, ma duc inapoi acasa, imi este frica, pipai intunericul cu mana, ating balustrada, urc, urc, urc mai mult decat trebuie, continui sa urc, balustrada continua, am de urcat doar sapte trepte, tot urc, nu se opreste. In sfarsit, balustrada s a oprit, dar scarile continua. Incet se lumineaza, undeva sus vad un bec, continuii sa urc, nu sunt in blocul meu. Din spate aud din nou oameni coborand. Ma intorc, vad oameni imbracati la costum cum alearga pe scarile pe care eu urcam, scara s a oprit, ma uit in jur, sunt intr o cladire mare, foarte mare. Cineva ma intreaba ce caut aici, nu stiu sa ii raspund, nici eu nu stiu ce caut aici, omul se da speriat in spate, din ochii incepe sa ii cada lacrimi, continua sa se uite la mine, se intoarce si pleaca. Toti oameni acum se uita la mine, se intreaba ce caut eu aici? Din nou sunt pe scari, ma uit in sus si iar vad acea lumina slaba de sus, asta inseamna ca nu am terminat de urcat, continuii sa urc, scarile s au terminat, sunt pe o platforma, vad in ceata, este semi intuneric. Vine un miros de prajituri, miroase frumos! Vad un om imbracat in alb, este un cofetar, sta cu spatele, il aud cum plange. Se intoarce cu fata catre mine, este acel om imbracat la costum, acum este cofetar! Cu lacrimi in ochii imi intinde mana, in mana are o prajitura, o figurina ce zambeste, ma uit in jur, oameni s au transformat in prajituri

Becul

Apa ma ma duce in larg, plutesc, vad cerul, vad stelele, vad pescarusii zburand, vad luna, simt valurile sub mine, nu pot sa ma misc, nu stiu daca respir, inima a incetat de mult sa bata.
Usor imi revin, este dimineata, soarele a rasarit, simt caldura! Soarele intra in nori, incepe furtuna, continui sa plutesc, a inceput sa ploua! Valurile sunt mai mari, fulgera, imediat vine si tunetul, fulgera din nou, tunetul nu se mai aude, mi am pierdut auzul? Aud copii ce alearg pe un coridor, aud sunetul clopotelului, se face liniste. Aud tunetul! Valurile imi intoarce corpul, sunt cu fata in apa, aud din nou sunetul clopotelului, vad copii cum ies fericiti din clase! Un copil se apropie de mine, ceilalti copii se uita la el, copilul este sub mine, se uita in ochii mei! Ceilalti copii se uita mirati la el! Un copil ce se uita intr un bec! Simt cum plutesc in tavanul scolii, din nou suna clopotelu' copii intra in clase! Copilul se retrage si el, merge cu spatele, inca ma priveste in ochii! Inchid ochii, ma simt relaxat, miscarile valurilor ma relaxeaza, incet ma intorc inapoi cu fata catre cer! Un pescarusi sta asezat pe mine! Ghearele ma inteapa! Pot sa ma misc, sperii pescarusu, nu face nici o miscare, il ating cu degetul, il vad cum aluneca pe pieptul meu, apoi cade in apa, il vad cum se duce la fund! Ma intorc pe partea opusa, cu fata in apa. Sub mine copii sunt adunati in cerc, in mijloc, un copil este intins pe jos. Copii sunt tristi! Vad alti oameni cum se apropie de cercul copiilor, unul din ei ma arata cu degetu, oameni vin, se uita la mine, ridica din umeri si se apleaca catre copil, lumea se da la o parte intristata, copilul se uita din nou la mine, Zambeste!

Singur

Sunt in mijlocul pustietatii, sunt singur, tot praful dupa pamantul uscat este in aer, imi intra in ochii, clipesc, cineva imi trece prin fata, ma straduiesc sa ma uit mai bine, nu e nimeni! Continui sa ma frec la ochii, praful nu mai este, sunt pe acelasi pamant uscat, singur. Mainile le simt legate la spate, chiar sunt legate, sunt legat de maini, cineva ma apuca de umar si ma trage dupa el. Aud o usa cum se inchide, sunt pe acelasi pamant uscat. Cad pe ganduri, nu stiu ce se intampla. Ma dau in spate, plec! In stanga si in dreapta am padure, sunt pe o poteca lata, nu sunt copaci pe ea, merg in fata. Din intuneric apare o usa, o usa neagra! O deschid, in fata imi apre din nou intunericul! De jos se aud oameni vorbind, masini claxonand...Ma dau inapoi, usa balconului im apare in fata, ma uit inapoi jos, poteca continua, n am incotro, merg drept inainte, s a facut noapte, nu mai vad, nu stiu in cotro sa ma indrept. Nedumerit ma intorc cu spatele, sunt la semafor, culoarea verde imi permite sa trec, trec, am ajuns pe partea cealalta, masinile au disparut, semaforul ruginit nu a mai functionat de ceva timp, ma uit in jur, totul a fost parasit? Ma indrept spre casa! Imi vad blocul si el este parasit ca tot orasul, Intru in scare de bloc. Ma uit la lift, arata etajul sapte! Ma apropii de buton si apas, liftul vine. Deschid usa, schetelul ruginit al liftului imi apare in fata, pasesc, ma pun cu picoarele pe niste tevi si apas etajul opt! Liftul nu mai functioneaza. Ies din lift, ma uit la usa, mai devreme era in stare buna, acum si usa liftului este ruginita! Ma indrept catre scari! Usile ghenelor sunt cazute, aruncate pe palier, continui sa merg!
La fiecare etaj geamurile sunt inchise. Etajul sapte...opt! Ajung in fata usii, iala este si ea ruginita, ma murdaresc de rugina, bag mana stanga in buzunarul drept, scot mana, sunt murdar de rugina!

Lalele!

Ma plimb pe o alee intunecat intunecata, nu vad la un metru in fata, cineva alearga prin tufisuri, ma feresc, ma pun pe vine, ma uit atent, nu mai misca nimic, ma ridic, in fata am un pod, il traversez! Am ajuns pe partea opusa, o parte frumoasa.
In dreapta vad o gradina cu lalele. Un batran apare si imi spune: Poti sa iei o lalea daca vrei! O refuz, ma dau in spate, cad intr un lac, ma zbat, nu vad malul, in fata nu mai am malu' ma uit in jur sunt intr un lac foarte mare, este intuneric, nu vad nimic, algele imi ating corpul, ma simt dezbracat, sunt dezbracat! Incep sa inot, obosesc, simt nisip, in sfarsit, am ajuns la mal! Imi indrept privirea, sunt pe o insula, luna lumineaza slab, ies din apa! Din nou simt ceva ciudat, sunt imbracat! Sunt pe o strada foarte aglomerata, oameni ma ametesc, simt ca ametesc, simt ca plutesc, simt cum ma ridic, ma ridic, un zgomot se aude, usa liftului se deschide, un lift mecanic! In fata imi apare un perete alb! Pasesc, ma uit in stanga, in drapta, sunt intr o cladire mare, toata alba. Pasesc pe podeaua cea alba, sunt speriat! Vad o fereastra, o fereastra alba! In spate aud pasi, ma intorc! Patru oameni cu cate o coala de hartie alba se plimba plin cladire, nu se vad, nu se aud, se plimba unul pe langa celalalt. Ma apropii de unul dintre ei, ma vede, imi face semn cu mana sa ma uit in spate, peretele in care era fereastra a disparut, este gol, o fereastra imensa apare in fata mea! Ma indrept catre fereastra, privesc afara. Cladirea este in mijlocul unui lan de lalele! Miroase a lalele!

In pijamale

Respir greu, nu pot sa vad, ma simt legat de maini si de picoare, acum ma simt cu capul in jos, cineva ma bate pe umar! Imi spune: Nu mai sta in cap! Sunt intr-o statie de metrou, stand in cap, revin la normal, ma uit atent in jur, nu este nimeni, ma uit la ceasul din perete arata ora 23:30!
Ma uit pe tunelul de unde ar trebui sa vina metroul, o lumina se apropie, nu este metroul, este o persoana cu o lanterna in mana, ma uit in spate, statia nu mai este, a disparut, omul cu lanterna la fel si el, s-a facut intuneric, ma asez pe o piatra, gandesc, clachez, gandesc! Ma ridic, o multime de oameni trec pe langa mine, se uit la mine si atat. Apare un rand de copii, multi copii tristi, a inceput sa ploua, copiii stau tristi in ploaie, nu ii deraneaza ploaia deloc! Un copil din multime se apropie de mine, se sterge la ochi si imi arata semn cu mana, ma uit, imi arata un buton de chemat liftul! Apas butonul, liftul vine, ma urc in el, este doar scheletul liftului, in dreapta vad butoanele, apas etajul 8, liftul pleaca! Urca! Urca mai mult decat trebuie, din nou este intuneric, o lumina slaba, galbena lumineaza liftul. Scheletul liftului este ruginit! pasesc pe palier, lumina este si aici oprita! Ma uit in dreapta, vad o usa de apartament, vad vizorul, cineva este inauntru! Ciocanesc in usa, mai incerc odata. Ma uit din nou la vizor, nu mai este, sunt in fata unui zid! Pana acum am ciocanit in zid? De la etajele de mai sus aud muzica, urmez sunetul! S a aprins lumina pe scara! Vreau sa ies de aici, ma duc la lift! Chem liftul, deschid usa si intru, apas butonul PARTER! Am ajuns, deschid cele doua usi, imping repede usa liftului, in fata imi apare camera, sunt in pijamale, lumina la baie estre aprinsa!

Camera

Plutesc in aer, plutesc, nu am nimic sub mine, plutesc, aerul cald imi atinge corpul, simt cum cobor, simt pamantul sub mine, simt cum ating cu spatele pamantu! Ma ridic, ma uit in jur, sunt intr-un oras strain, nu cunosc locul unde sunt, imi simt corpul greu, ma intind jos, simt din nou ca plutesc, simt cum imi ia foc corpul. Cineva ma impinge intr-un gol si mai adanc, nu pot sa vad, aud cum bate vantu', aud pasari cantand, vad un batran cum se uita la mine, de fapt, plutim amandoi! Imi zambeste, imi spune ca a mai facut odata asta! Ii zambesc si eu! Sunt intr-un trenulet care pluteste, nu simt nimic sub mine, vad trenul cum pluteste! S-a facut noapte, ma uit spre cer, vad un om pe bicicleta, in spate sta copilul lui, se uita la mine, imi zambeste si el, batranul este langa mine, imi spune sa am incredere in el! In el in cine? Nu mai imi raspunde nimic, batranul a adormit! Noapte buna, aud de sus, de la copilul dupa bicicleta! Ma uit atent la batran, ii vad o lacrima cum ii cade din ochi! Gura i se lungeste, zambeste din nou! Oare doarme? Se ridica in capul oaselor si imi spune, copilu acela seamana cu mine cand eram mic! Nu mai aud, nu aud nimic, ma uit din nou la copil, a rabufnit in hohote de ras, nu pot sa il aud, dar il vad! Se uita la mine, incepe sa planga, ma sperii, ma uit in jos, vad orasul luminat, sunt deasupra acelei zone in care am cazut! Adorm si eu, m am trezit, sunt in aceiasi sanie, sunt singur, este zi, sunt deaspura orasului, sub mine sunt nori, nu vad nimic, pasari trec pe langa mine, ma dor ochii de atata alb, sunt inconjurat numai de alb. Ma uit mai bine in jur, sunt intr o camera toata in alb, aud un ciocanit, raspund: Da! o usa neagra din tot albul se deschide, copilul din sanie este in fata mea! Ma duc la el si il intreb ce s-a intamplat, se uita la mine, se intristeaza! O lacrima ii curge din ochiul drept! Ma uit in jur, vad o batista, o ridic, i-o intind, intinde si el mana, lesina, nu stiu ce sa fac, ma uit inapoi in spate, pe fereastra, ma intorc catre baiat, baiatul a disparut, batista a ramas la locul ei! Usa este inchisa, ma uit pe gaura cheii, vad copilul cum se sterge la ochii, tip dupa el, nu ma aud, ma ridic, copilu este in fata mea, il intreb ce are, nu ma aude, nu imi raspunde, ii fac cu mana prin fata, parca nici nu exist! Il intreb daca ma aude, il vad cum pleaca, incerc sa il opresc, mana imi trece prin el, copilul dispare, usa a ramas inchisa! Ma apropii din nou de usa, apas clanta, usa se deschide. Oare de cat timp sunt aici cu usa deschisa? Deschid usa, imi apare casa mea in fata, ma uit in stanga, in dreapta, imi vad palierul, sunt in fata caseii mele! Pasesc in casa, totul este bine, nu este nimeni acasa, din usa camerei mele se aude cum cineva bate la usa, deschid usa, copilul imi apre in fata, de mana cu batranul om! plang amandoi, imi spune sa ma uit in spate, totul este alb, exact ca inainte!

Patul

Si ma impac cu mine ca n am sa scap niciodata, sunetele sobolanilor ce rod in pereti a incetat sa ma mai deranjeze, ii accept pe ei asa cum ma accept pe mine.
Un pian se aude din intuneric, il aud, se aude placut. (poate este un moment de nebunie si sunetele sobolanilor s a transformat in cantec de pian) Imi cunosc pestera, stiu totul unde este, dar nu este nimic aici, doar pereti si intunericul. Pun mana pe un perete, este ud. a inceput sa ploua?
Aud tunete, cerul se lumineaza pentru o secunda, ma sperii, ma retrag inapoi. In spate am o stanca, o stanca pe care eu nu am iesit, ma uit in sus, s a facut noapte! In stanga vad o poteca, ma tin dupa ea, poteca s a terminat, drumul nu mai continua, in fata am o padure, o padurea deasa. inainte sa intru ma uit in spate, luna ma lumineazaa, vad razele de lumina cum patrunde padurea. Intru! Ma uit atent in stanga si in dreapta, aud copii plangand, oameni ce alearga pe langa mine, nu ii vad, ii aud, ii aud clar, sunt langa mine.
Incepe sa ma doara capu', nu mai suport plansetele, incep si eu sa plang, vreau sa scap, stiu ca este un vis, stiu ca acum dorm in patul meu. Tremurand las pe vine si ma intind, vreau sa dorm, adorm! M am trezit, in acelasi loc, in aceiasi pozitie, soarele a rasarit, vad copii jucanduse, alti se ura in copaci, parinti isi privesc copii cu lacrimi in ochi, trec pe langa ei, nu ma observa, trec prin fata ochilor lor, ii fac cu mana prin fata, nu ma observa nici acum, continua sa planga. Ma intorc, copii sunt intinsi pe jos, fara rasuflare, toti sunt imbracati in alb! Ma apropii de unul din ei.
Il vad cum se ridica, se ridica in picioare, sta cu spatele la mine, ma apropii si mai mult, ii vad ceafa, acum urechea, sta cu ochii inchisi, sunt in fata lui, imi zambeste, ma uit in jur, toti copii, toti parinti au disparut! Ma uit inapoi la copil, isi ridica privirea in sus, mi o ridic si eu! Cerul este albastru, doi norisiori albi apar in cercul copacilor intre care ma aflu. Imi las privirea in jos, copilul a disparut, am ramas singur, sunt in vis? Ma intorc pe partea cealalta, ma lovesc cu capul de un copac, m am trezit, sunt in acelasi loc in care m am asezat, ma uit in jur, este ud pe jos, sunt plin de noroi! Ma scutur si ma asez inapoi in pat, ma uit in jur, chiar sunt in camera, dar patul nu este in camera, totul este exact cum imi amintesc, dar patul...Ma asez in locul gol! Adorm! Nu am visat nimic, ma ridic, dau cu capul intr un copac, de fat nu este copac! Ma uit mai bine, este sipca patului meu!

Cinci minute!

Ma ridic dupa jos, ma scutur de praf, nu imi aduc aminte nimic, nu stiu unde sunt, este noapte, aud o apa cum curge, ma ghidez dupa sunet, sunetul s a oprit!
Ma uit in jur, nu vad nimic, nu pot sa imi vad corpul, nu pot sa ma misc, aud un caine cum latra, nu pot sa ma misc, daca vine cainele in spre mine nu am ce sa ii fac, ma pun pe vine si astept.
Ma ridic, sunt in camera, tata se uita la mine, ma intreaba: Ce ai? Nu pot sa ii raspund, simt cum inghit apa, aud un val cum vine din spate, ma loveste, nu mai sunt in camera, valurile ma intorc dupa o parte pe alta. Dau patura la o parte dupa mine, sunt ud pe picioare, ma sterg! Incepe sa ploua, ma uit in spre tavan, vad cerul innorat, vad picaturile cum coboara, o picatura imi cade in ochi, las capu jos, ma sterg cu mana! Tata ma intreaba daca mai plec! Nu il vad, il aud cum imi repeta intrebarea! O usa se deschide, aud cum spune: Cristi nu e acasa! Ma caua cineva! Cine oare sa fie, nu pot sa vad, sa ma misc! Deschid usa la camera, o prapastie imi apare in fata, ma uit in spate usa camerei nu mai exista! Inima imi bate cu putere, respiratia mi se opreste, vederea mi se intuneca! Dupa stanca aud din nou un val, vine spre mine! Ma loveste, cad, cad in gol!
M am agatat de un copac, un copac inflorit, miroase frumos! In spate aud: Da, miroase foarte frumos! Imi intorc capul, vanzatorul imi spune ca bradul acesta miroase cel mai frumos! Inchid ochii si ma gandesc, ma gandesc cum am ajuns aici, si cum am plecat de acolo. Vanzatorul, brazi, tarani au disparut! Piata este goala! Din nou este intunecat! Ma indrept catre iesire, cotesc la stanga, o masina de inmormantare imi trece prin fata ochilor, ma uit in jur, nu este nimeni! Din nou cotesc la stanga, in indepartare observ un sicriu, un sicriu alb, lucios, ma apropii de el, dispare!
Urechile mi s au infundat, simt cum ma racesc, simt cum nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nu pot sa imi intorc capul, in spate se aud oameni, oameni care plang! Robotizat privirea mi se intoarce, se intorc si oameni cu mine, nu inteleg ce se intampla! Nu se intampla nimic, mai ai doar cinci minute pana iti va suna ceasul pentru trezire!

Beciul

Soarele a rasarit, in camera copacii au inflorit, miroase a vara, a curat.
Dar beciul in care ma aflu nu imi poate oferi tot ce am nevoie, vreau doar sa vad un copac inflorit, vantul sa il simt cum adie, ploaia care sta sa incepa, picaturile sa ma atinga, dupa din nou soarele sa iasa, pasarile sa incepa sa cante. Dar nici asta nu pot avea, sunt inchis aici, nu stiu cum este afara, n am mai vazut lumina zile de 23 de ani, nu mai stiu cum am ajuns aici, in schimb, stiu cat timp a trecut.
23, doare 23 de ani aveti? Imi spune o asistenta! sunt condus la salon, salonul numarur 4! Deschid usa, este intuneric, ma uit inapoi la asistenta, este intuneric, nu o mai aud, intind mana spre ea, a disparut! Incet ies pe usa, intind mana spre stanga, spre drapta. Pasesc in dreapta! Cu mana lipita de perete, aproape pe vine pasesc inainte, lumina s a aprins, sunt in acelasi spital!
Doctori si pacienti se uita la mine. Din multime apar doi oameni, ma apuca de maini, ma ridica, ma uit foarte atent la ei, ma scoate din multime. In spate aud aplauze, lumea ma aplauda? Imi intorc capul! Sunt condus pe scena, pe scena unui magician! Ma uit inapoi pe scena, vad tocul unei usi, sunt aruncat intr o camera alba! Ma ridic in picioare, ma uit in jur, totul este alb! Nu imi atrage privirea nimic, nu stiu unde sa stau cu ochii! Ma intorc, imi vad patul, aud o usa cum se inchide, cineva imi spune: In jumatate te de ora te trezesc! Ma apropii de pat, cineva doarme in el, dau patura la o parte, ma uit in cel ce doarme in patul meu, un om in varsta, fara fata, nu are fata, este doar pielea, ma sperii, ma dau inapoi, omul se ridica, se uita la mine, intr o secunda este in fata mea! Un fluture ii trece desupra capului! Ma uit in directia din care a venit! Sunt intr un loc verde, curat, vad un copac inflorit, simt vantul cum adie...
Ma uit din nou la omul din patul meu, chipul ia revenit pe fata, este tanar!
Ma uit la el, simt cum ma misc greu, si el se misca greu, ma uit la el, chiar eu sunt! Ma uit atent la mine, pe fundal se face alb, sunt in camera, uitandu ma in oglinda! In dreapta, langa oglinda, este o placuta pe care scrie: Bucurate de visele pe care le ai in somn! Ma simt obosit, imi este somn, inainte de toate ma duc la Wc u!

Nr 42

S a stins lumina, s a facut intuneric, niste voci se aud in indepartare, ceva imi trece pe la cap.
Sunt intr o camera, lumina s a aprins! in mijlocul camerei este o gaura, jos mai este un etaj, sau este subslolu'! vad trei oameni cum sar in gaura, ii urmez, am sarit, ma uit in sus, vad tavanul, vad lustra! Oare de acolo am sarit? ma uit in fata, se vede un hol intunecat, nu am nici o alta iesire, pasesc! Din intuneric cineva prezinta o oferta la pantofi, incerc sa aud mai clar, se face lumina si incepe sa ninga, ma uit in jur, tot intunerc este. Vad fulgi de zapada cum cad! este cald, continua sa ninga! Cineva ma bate pe umarul stang, imi spune: 41! ma uit in stanga, din dreapta cineva intreaba de lapte, nu ii raspunde nimeni! Continuii sa merg! Se aude: Daca rupi banderola rosie, primesti o cutie de lapte! Intreb: In ce directie trebuie sa merg? Imi arata in stanga, pasesc la stanga, vad banderola, am rupt banderola, S a facut lumina!
Dupa marginea prapastiei cad in gol! Corpul mi se invarte incet! Aud: Incercam 42? Nu ma mai invart, ma uit in drepata, vad vanzatoru', am un pantof in mana! Din nou vanzatorul imi spune sa il incerc. (Daca tot sunt la probat, il probez, poate totul a fost in capul meu) Ma descalt, ma uit in jur, o multime de oameni se uita la mine, se uita mirati! Respiratia mi sa oprit, probam un pantof intr un magazin! Sunt pe o bordura, cu o cutie de lapte incercand sa ma incalt cu ea! Speriat ma ridic, lumea ma priveste si mai mirata! A inceput sa ploua! Ma ridic, ma intorc cu spatele si plec, raman blocat doua secude, in fata am un hol pe care se plimba pacienti si doctori! Ma uit in dreapta, vad o usa cu numarul 42, intru! Sunt in magazinul de pantofi! Fetele catorva peroane imi par cunoscute! Ma uit inapoi, pe unde am intrat, ma intorc, ma privesc, ma vad in oglinda! Ce am facut mai devreme, nu mai tin minte nimic, nu mai imi aduc zminte absolut nimic! (Nu am de unde sa stiu cum m am comportat mai devreme) Asa ca, iau un model de pantof si intreb ce pret are, imi raspunde: 41 de lei! Ii multumesc, duc pantofu la locul lui si ma indrepta catre iesire! Am iesit! Sunt in spital, ma uit la usa pe care am intrat, scrie nr 42!

Omu'

Sunt intr un copac, un copac mare, sunt in varful lui, simt cum se balanseaza, o sa cad. In jurul meu nu mai exista nimic, cobor incet!
Am ajuns jos, este innorat, incepe sa ploua, se aude un tunet, a inceput sa ploua!
Nu am unde sa ma adapostesc! Cineva imi pune o cutie in mana! Deschid cutia! Inauntru este un maldar de hartii, pe una din ele scrie mare: Gandurile mele! Iau foaia, ma uit mai bine, scrie: Gandurile tale!
Iau o alta foaie cu titul: Prima mea zi de nastere!
Vad totul orizonlal, cineva ma tine in brate, este unchiul meu, vad cu ma apropie de tort.
Toti in gluma, imi spun sa suflu in lumanari!
Incep sa imi cante la multi ani!
Persoanele incep pe rand sa ma pupe, imi ureaza sanatate!
Ma uit in jur, toti ma privesc, imi vad si verisoarele, fratii mei joaca ceva, se alearga!
Sunt pus intr un fotoliu, din nou toti se uita la mine si dupa incep sa vorbeasca intre ei!
incerc sa imi dau seama cum s a intamplat!
Cine era omu ala?
Ma uit la el! se uita la mine! Imi zambeste, se apropie de mine , ma ridica, ma scoate din sufragerie, ma duce in camera! Ma aseaza in pat, apoi ma inveleste!
Ma Misca putin, apoi adorm!
Din intunericul in care am cazut, vad cum apare o siluieta de om! Pleaca! Ma duc dupa el, alerg, nu pot sa il prind, in stanga si in dreapta am copaci, alergam pe o poteca! Nu il mai observ, a disparut!
Ma opresc! Aud cum cineva imi spune: Hai sufla odata...! Ma uit in jur, imi vad prieteni, imi vad familia, rudele. In fata am un tort cu numarul 10! Ma uit in jur, prieteni imi spun sa suflu odata!
Suflu, s a facut intuneric in jurul meu, ma uit in jur, nu vad nimic! Intint mana, ar trebui sa am masa cu tortul in fata! Intind mana, nu ating nimic, merg mai in fata. Ating ceva, este un perete, are intrerupator, aprind lumina, sunt pe holul unui spital parasit. In dreapta, vad o targa ruginita! O ridic incet si ma intind pe ea, adorm!
Inca aud vocile celor ce imi petrec ziua!

Telefonu'

Sunt in mijlocul oceanului, nu stiu sa inot! Ma zbat, dau din maini din picioare, imi aduc aminte cum cineva ma invata sa inot, si imi spunea sa dau din maine si din picioare! Asta fac! Inghit apa, ma ustura ochii, nu pot sa vad nimic, este doar noapte, ma zbat, inghit si mai multa apa, stiu sigur ca am sa mor, nu mai pot sa dau din brate nici picioare. Atat a fost sa fie, m-am impacat cu idea, simt cum ma duc in adanc, apa este mai rece, la fel si corpul meu.
Observ din adanc cum rasare soarele, cum apa devine mai lipede. Incepe sa fie mai cald, aud un sunet, suna telefonu, imi dau patura la o parte, ma ridic, si iau telefonu, raspund!
Aud cum cineva se ineaca, imi suna cunoscut sunetul! Ma pun inapoi in pat! Inca simt apa peste mine, simt cum inghit apa! Dar sunt sunt bine, sunt in pat, simt si vantul cu adie. incepe sa se lasa racoare, patul este putin mai tare, aud valurile marii! Simt ceva de lemn sub mine. Ma ridic in capul oaselor, sunt pe mare, ma uit in jur, in dreapta, in albastrul cerului se vede o insula, este destul de departe! ma pun pe burta si dau din maine. Am ajuns pe insula!
Trei oameni intr o casa din copac se cearta, ma uit in jur, sunt in fata blocului meu, ma uit la vecinul de la etajul trei cum scrie o scrisoare, o semneaza si o arunca.
Ma uit din nou in jur, simt cum mi se infunda urechile. Ma misc greu! O muzica de pian se aude in spate, totul se intuneca, incepe un generic de film, lumea se aduna, toti sunt imbracati in alb, sunt in pijamale! Apar asistenti care ne spun ca filmul s a terminat, ne putem intoarce in saloane, observ cum fiecare din ei joaca un rol, observ un pictor care are o crenguta si scrie o scrioare pe cer. O semneaza si o arunca in univers. Vad scrisoarea cum cade, pe fundal aud sunetul pasarilor! Incep sa aud si pianul! Din nou se lasa frig, sunetul a disparut, sub picioarele mele simt pietris, sunt descult, fac doi pasi inainte cu mainiele intinse! Ating un perete, are sarma in el, simt un intrerupator, il las in jos, se aprinde un bec, slab, galben, sunt intr un subsol! Ma uit in dreapta, vad o gaura mare in perete, ma duc acolo! Becul s a stins! din nou suna telefonu!

Pestele

Sunt sub apa, apa este rece, tulbure, verde.
Mici pestisori imi trec prin fata, ii observ ca pe o fotografie intr un fundal verde si atat.
Nu mai am aer, nu pot sa ies la suprafata, ridic privirea, apa este mai limpede,
observ oameni pe marginea lacului, ies incet la suprafata. Alti pesti imi apar in fata!
Pestii sunt intr-un vas mare! Observ acvariul! Nu mai respir! Ma uit la haine,
sunt uscat! Ma uit in jur, sunt intr o camera visinie. In mijlocul camerei este acvariu',
ma uit la el, vad pesti! Imi intind mana, ma prind de mana lor, ma trag la mal. sunt in aceeasi camera visinie,
ma uit in jur, observ acvariu, ma apropii de el cu hainele uscate si cu gandul ca nu s-a intamplat nimic!
In spate cineva se arunca in apa, ma intorc, lacul a disparut! Ma intorc inapoi, si acvariu' a disparut!
Se stinge lumina, un Bec rosu lumineaza camera visinie! Ma uit in jur, sunt intr un hotel, un hotel parasit,
usile putrezite se mai tin doar intr o balama ruginita. Cineva aplauda undeva intr o camera, ma iau dupa sunet,
vad o usa, o deschid, intuneric! aplauzele se aud din intuneric! Ma aplec, pasesc in intuneric, cad! Este frig,
aproape ger, continuii sa cad in gol, imi frec palme de de frig, si tot continuii sa cad. Oare am sa ma opresc?
Ma ridic din pat, sunt amortit, imi este frig, pun patura pe mine, inchid ochii si cad din nou in gol!
Deschid ochi! Un peste se uita la mine!

Alt vis

Nu stiu ce a fost, nu stiu cine a trecut, dar a trecut,
nu mai vine; imi vine o idee si pleaca, vine alta, pleaca si asta,
nu ma intelege nimeni, totul este un vis pe care nu il inteleg; parca ieri a fost,
desi se petrece acum.
Inchid ochi si am intrat in alt vis, unul mai lung, pe care nici eu nu il inteleg;
inchid ochi, acum il inteleg, inteleg ce a fost si inteleg ce o sa fie, maine e o alta zi,
un alt vis, o alta scapare, daca maine nu ma trezesc inseamna ca inca visez?

sifonierul

Ma vad, ma aud, nu stiu cine sunt, nu stiu cine vorbeste cu mine, ma aud din nou, ma vad din nou,
dar cand m am vazut? Cine trece pe langa mine, nu pot sa vad, doar il aud!
Este langa mine, ii aud respiratia, ma impinge, sunt intr un dulap, usile s au deschis!
Este o lumina alba, nu pot sa vad, sa aud! Cineva ma intreaba: Dar cand te ai auzit?
Este intuneric, intrebarea se repeta! Usa s-a inchis! Ma apropii de ea, este o usa cu patratele gravate.
Imping usa incet, imi vad raftierul de la pat, pe vine scot incet capu,
imi vad patul, sunt in sifonierul meu, ies, ma uit in jur, sunt chiar in camera!
Pe jos nu mai am covor, este pamant, un pamant umed, ca dupa ploaie! Ma uit inspre tavan, vad ceru!
Raman blocat cinci secunde, las capu' jos, sunt afara! Ce s-a intamplat,
aici eram de la bun inceput? Nu! Se aude o voce din interior! Nu ma cred pe mine insumi,
trebuie sa intreb pe cineva!
Merg pe strada, aud o usa cum se deschide, tata ma intreaba daca mananc,
ii spun: Nu! Dar stai...Usa sifonierului s a inchis!

Lumanarea?!

Si iar vad orasul plin de lumini, vantul imi bate in fata, sunetul masinilor se aude precum sunetul elicopterelor. Nu sunt! Sunt albine, albine negre!
Sunt intr un bloc parasit, cu barile scarilor ruginite. Blocul nu mai este locuit de 20 de ani, peretii sunt galbeni. Lovesc cu piciorul o lumanare, ma aplec, o ridic, ridic si privirea, totul s a luminat. Sunt cu un pix in mana, trebuia sa scriu ceva? Din intuneric se aude: urmati ma! Urmez sunetul pasilor! S a oprit, nu se mai aude nimic, scot bricheta si aprind lumanarea, pixul ia foc, alarma de incediu porneste, oamenii se uita speriati la mine. Sunt cu lumanarea aprinsa! Suflu in ea, se face bezna, oamenii continua sa fuga! Aud masini trecand pe langa mine, ma claxoneaza!
Aprind din nou lumanarea, s a facut lumina, sunt in mijlocul intersesctiei! Ceva ma loveste in ceafa, un blit se aprinde in fata mea, cad, din nou s a facut intuneric, pe jos e ud, ploua, bricheta s a stricat! Ce fac? Ma ridic, sunt pe nisip, aud valurile marii! Cineva se apropie de mine, imi spune ca pot sa intru! Pasesc cu grija, intru in cabinet, doctorul este un batran urat imbracat intr un halat negru! Se apropie de mine, vine suparat spre mine, e la doi centimetri de mine, trece prin mine.
Ma intorc dupa el, s a facut bezna! Lumanarea nu o mai am!
Cineva ma bate pe umar, imi spune sa ma aplec! Ma aplec! Vad cum cineva imi intinde o papusa, o pausa inalta de un metru, papusa este maro! Se face lumina, vad trei oameni intinsi pe jos, cred ca sunt mort! Nu mai am papusa in brate! Din bezna se vede o urma de lumina si se aude din nou o voce: Ma auzi? Ramai acolo!
Ascult sfatu'! Raman pe loc! Trec zece minute, nu a venit nimeni! Dar de unde stiu ca au trecut doar zece minute? Un ticait de ceas se aude, lumina se apropie! Sunt intr o pestera cu un ceas atarnat invers pe perete. Alte zece minute trec, cineva imi spune: Te uiti de douazeci de minute la luna! Ceasul este fara douazeci, luna dispare, ploaia incepe, de sus oamenii plang, sunt toti cu ochii rosii, e prea tare? Am pus prea mult suflet? Urechile sunt infundate, nu pot sa respir, nu pot sa ma misc, din nou s a facut bezna, nu mai vad, nu mai simt pamantul sub picioare! Vreau sa ma trezesc! Apa marii ma izbeste in fata, e frig, e noapte! Vantul bate cu putere, ma aduce la mal, sunt pe bloc, vad apa cum se retrage, un val de caldura ma loveste in spate, ma intorc, sunt pe plaja, soarele imi bate in cap, luna a aparut! Cat este ceasu’?

O alta cutie

Sunt intr o cutie, gandurile trec pe langa mine, imi sunt cunoscute, imaginile la fel! Inchid ochii, aceleasi ganduri ca si cand i as avea deschisi, incerc sa tip, imi aduc aminte de ultimul moment cand am incercat sa tip, cad pe ganduri, sunt pe cutie, cutia se deschide, incep sa gandesc, dar cum, de ce? Ies din cutie si ii pun capacul, aud cum niste cartofi se prajesc, sunt cartofi mei sau cafeaua ta? imi ridic cutia si plec, gandurile se imprastie pe drum, oameni merg curiosi in spatele meu, imi citesc gandurile? Scutur din cap, scap cutia. Nu mai imi trece nici un gand prin minte!

Aventuri din subsolul meu!

Sa fie eu, sa fi tu, nu stiu cine sunt, nu stiu unde sunt, in jurul meu totul este albastru, negru si verde. Culorile se invart, ma invart si eu cu ele. Se opresc, ma opreste si pe mine cineva, imi spune ca am sa ametesc. Ma opresc, ma uit la el, e compus din culori, aceleasi culori, se face negru, din nou incep sa ma invart, imi aduc aminte ca ma oprisem, stateam, ma gandeam, nu stiam ce ziceam, nu stiam ce zice, nu zice nimic, iar se opreste, ma opresc si eu cu el, ne uitam unu la altu, nu ne cunoastem, culorile ma ating, le ating si eu, le vad, le simt, le aud, imi soptesc sa ma invart, ma invart! Ma vad in oglinda, vad albastru, negru si verde. Sunt pe strada, ploua, sunt cu o oglinda in mana, ma privesc! In spatele meu ploua, in fata este soare. Unde sunt de fapt? Ma asez pe o bordura, ma uit in jur, oamenii fara umbrela trec pe langa mine, ma privesc si imi zambesc! De ce? de ce, ce? de ce scrie de ce pe oglinda? Si de ce nu mai ploua? Soarele a iesit! Culorile albastru si verde au disparut! Sunt intr o groapa, picaturi mari de ploaie se sparg in capul meu! Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, sunt intr un sant. Nu pot sa vad, sa facut noapte, nu stiu in ce parte pasesc! Cad pe ganduri, nu am de ce sa ma grabesc, poate sunt intr un vis, am timp! In fata mea aud: Da, dar clienti n au tinp, filmu' trebuie sa inceapa! Ma uit in jur, sunt in fata caseii de bilete! Ridic biletu'! Curios, ma uit sa vad numele filmului! Aventuri din subsolul meu! Las mana jos, privesc pereti, sunt verzi! In fata am usa intrarii in sala de cinema, intru! Am randul sase, ma indrept spre randul sase, ma asez! Lumina se stinge, sa facut bezna, filmul trebuie sa incepa! Imi aduc aminte ca imediat dupa film trebuie sa ajung acasa, Am un musafir, Trebuie sa cumpar si ceva de baut, ce sa cumpar Vodca sau Coniac? Coniac cumpar! Platesc si plec! Am ajuns acasa! Numai am nimic in cap, poate sa fie un moment de scapare din treaba asta? De la etaj cineva ma striga, ridic capu' picaturile mari de ploaia continua sa imi cada in cap, ma lovesc in ochi. Las prividea jos, un zid de pamant inalt de doi metri imi apare in fata, sunt in sant! In ce parte sa ma indrept? In dreapta! Merg, nu vad capatu, intunericu' nu imi permite sa vad mai mult de doi metri in fata! Din intuneric apare un scaun! Este pus cu spatarul la mine, ma asez, astept sa se intample ceva, se face intuneric! Aud voci, sunt in sala de cinema! Timpul se dilata, oameni vorbesc din ce in ce mai greu, in stanga aud o voce: Imi permiteti? Raspund: Da! Ma ridic greu, foarte greu! Imi pun mainile in cap, ma scarpin, ce se intampla? La fel de greu ma scarpin! Vad matreata cum cade ca o ninsoare, incet, incet! nici acum nu a atins pamantul, continua sa cada! A atins pamantul! Ridic privirea, sunt in groapa! Si filmu nu a inceput!

18:00

Mii de culori imi apar in fata, mii de oameni cu aceleasi culori se plimba prin oras. Este ora 18:00, oameni au revenit la normal, se inghesuie pentru ceva, nu stiu pentru ce!
Asta se intampla mereu, imi spune cineva! Si nu se inghesuie doar pentru ce ar fi acolo, pentru orice. Ii raspund: Este adevarat!
Imi indrept privirea catre coada de oameni, a disparut!
Sunt intr un vis, sigur sunt intr un vis! Oameni au revenit, si culorile!
Copii sunt fericiti, se joaca cu capetele pline de culori ale parintilor.
Copiii de ce nu au culori?
Un copil vine plangand, se opreste in fata mea, mii de culori I se scurg din obraji.
Imi zambeste, se uita catre cer, ma uit si eu, a rasarit soarele.
Ma uit inapoi la copil, zambeste si mai mult; i-au aparut si lui culori in jurul capului. Il vad cum se intristeaza, se uita in jur, e tot mai trist, ma uit si eu, din nou s-a innorat si oameni au disparut.
Imi face semn sa il urmez, merg dupa el!
Dar nu mai sunt unde eram, si copilu este un batran!
Maresc pasul, il ajung.
Il intreb unde merge? Se uita la mine si imi spune: De ce?

Incerc sa ma gandesc cum a fost!
Batranul se indeapta revoltat catre mine!
Ma uit in spate, ma intorc inapoi, batranul nu mai este!
Sunt pe o strada cu case murdare, parasite.
S-a facut noapte.
In spatele caselor este padure!
Ma strecor printre case, intru in padure, soarele a iesit!
In copaci vad acele bile rotunde si colorate ce se aflau pe capetele oamenilor.
O bila se desprinde si zboara lin pana la mine, se asaza pe capul meu, vizual nu ma deranjeaza!
Ma intreb daca este adevarat ce vad? In spate se aude o voce: Da, este! Este ora 18:00!

Cutia

Sunt intr o cutie, o cutie de fier, am doar o gaura de vedere. In fata am un hol, in spate se aud pasi, oameni vorbesc, se agita. Tot mai multi pasi se aud in spate, oameni sunt tot mai agitati. Se face lumina, soarele a iesit. Totul in doar zece minute?
Un batran se ridica si ma intreaba de ce stau pe vine? Am bratele incrucisate, imi este frig, speriat ma uit in deapta sus. Un batran cu o palarie verde in cap si barba alba imi face semn sa ma ridic. Ma uit in stanga, vad copii alergand, pasarile ciripind, ma uit inapoi la batran. Batranul a disparut!
Ma ridic, imi verific corpu', nu am decat o niste pantaloni scurti pe mine, sunt descult!
Imi ridic privirea sa plec. Afara s-a intunecat, sunt singur in parc. Plec!
Pe drum cineva ma intreaba: Unde sunt leaganele?
Ii arat! Plec mai departe, dar hainele?
Ma uit din nou, sunt imbracat! Incerc sa ma gandesc ce sa intamplat.
Nu pot sa imi amintesc! Ridic privirea...ma opresc, ma uit in jur, sunt pe un bloc!
Celelalte blocuri au disparut, ma apropii de margine, sunt pe un bloc intr o padure, strazile nu mai sunt, nici parcu'...Ma duc pe partea opusa. Totu' a revenit la normal.
Mai putin situatia mea! Ma intorc inapoi in bloc. Vad un nor!
Sunt intr un nor, sunt pe nor, dau cu mana, noru' se imprastie, cad, cad in gol.
sunt in pat, ma dau jos, cad din nou. Sunt in nor, patura o am pe mine, sunt in pat, dar ma simt afara, un cutremur incepe, vad cum tot orasul cum se zguduie, vad oameni alergand, ma apropii, ii vad cum tipa, cum urla, altii se intorc inapoi in locuinte, toate acum sunt la pamant. Ce a mai fost de salvat?
Ma intreaba un copil cu lacrimi in ochi! Ridic din umeri, nu pot sa raspund, nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nici sa imi aud gandurile.
Unde sunt?
O multime de oameni se indreapta catre mine, se uita la mine si isi continua drumul, ma indrept si eu in directia lor, copilu' este in dreapta mea, se uita la mine si imi zambeste. Imi spune sa ma uit in sus, ma vad din nou in oglinda mare cat ceru', vad strada plina de oameni si pe mine margand cu ei. Las capu' jos sa ma uit la copil, copilu' a disparut.
Ma opresc, oameni continua sa treaca pe langa mine, din nou se uita si trec mai departe. Cerul este rosu, un rosu aprins, luna aluneca pe cer.
In curand o sa iasa soarele, imi spune cineva!
Aud un telefon public cum suna!
Este intuneric, nu vad, ma ghidez dupa sunet, ajung sunt in fata lui, pipai, simt receptoru', il ridic si il duc la ureche, in receptor se aude o voce: Este ora 18:00!
Spun: Alo!
Receptoru: Da!
Intreb cine e la telefon! Nu mai raspunde nimeni.
Las receptorul jos si incept sa pipai intunericu'.
In stanga mea aud: Este ora 18:00!
Am aparut pe o strada, o strada pustie, imi pare cunoscuta.
Observ o scrisoare, ma aplec, o iau si ma ridic, ceva tara ma izbeste in cap, ma las jos, ma frec cu mana, deschid ochii. O gaura de aer am in fata!

Femeia de serviciu!

Imaginea mi se intuneca, nu mai imi simt corpu', parca nu respir. Imi stapanesc teama, incerca sa ma gandesc, nu pot sa vorbesc nici macar cu mine insumi. Aud un ciocanit, simt ciorapi in picioare, simt patura pe mine, pot sa imi misc mainile. Fericit dau patura la o parte, ma ridic, ma duc spre usa. Mai intai ma uit pe vizor sa vad cine e.
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!

lanu'

Sunt in mijlocul marii, sunt pe un bustean, sunt ud, imi este frig. A inceput sa ploua, vantul bate cu putere, valurile ma ridica, valurile ma arunca dupa buturuga, nu o mai vad, este intuneric, simt pamant sub picioare, nu e nisisp, e pamant usacat, ma uit in jos, vad un pamant uscat, secat, ridic privirea, sunt intr o jungla, din nou incepe sa ploua. Vad o poteca o urmaresc, merg, se face lumina, este intunecat, incepe sa ninga, iese soarele, fulgi continua sa cada.
Poteca se opreste, in fata imi apare un lan de porumb, pa uit in spate, sunt in mijlocul lanunului de porumb, din nou este noapte, cerul este albastru, ma uit in sus, o oglinda mare cat cerul este deasupra mea, dar nu sunt in lan de porumb, las privirea jos, sunt intr o casa parasita, miroase a neaerisit, a statut.
In dreapta mea vad un pat, doi batrani lipsiti de suflete se tin de mana, trec incet pe langa pat, ies pe usa din stanga, nu este nimic acolo, doar mi sa parut.
Ma intorc inapoi, ochi batranilor sunt fixati spre mine, se uita in ochi mei, batrana femeie, se intoarce cu spatele, ma uit la ea, ma uit la batran, sunt in fata femeii batrane, imi face semn sa ma uit in dreapta, pot sa ies pe usa, usa s a deschis. Pasesc spre usa, ma uit in stanga in dreapta, sunt din nou in lanul de porumb, este furtuna afara, fulgera, ma las pe vine. In fata imi apare un copil stand la fel ca mine, pe vine. Isi tine mana la gura, o lacrima ii cade din ochi, imi face semn sa ma uit in spate, usa sa deschis, sunt din nou in casa, ma uit de jur imprejur, chiar casa de mai devreme, dar patul batranilor, si batrani nu mai sunt. Miroase a aer curat. Observ o vitrina, nu are nimic in ea, ma apropii, ma uit in oglinda. Vad rasaritul soarelui, incepe sa ninga, este cald. Incerc sa imi aduc aminte ce am facut acum 5 minute. Pun mana la ochi si incep sa ma gandesc.
Din spate se aude o voce: Aici ai fost!
iau mana de la ochi, ridic privirea si copilu imi apare in fata. Nu mai sunt in lan, nu mai sunt pe vine.
Copilu' este murdat, zgariat, nu poate sa mai vad, cu ochi plini de sange ridica mana cu degetul aratator in sus, ridic si eu privirea, sunt in lan, oglinda mare cat ceru a aparut deasupra mea!

Camera mea

M am trezit, m am ridicat din pat.
Ma duc la baie. La Baie lumina este aprinsa, si in camera aveam lumina aprinsa, ma intorc, da, e aprinsa. O sting, ma intorc inapoi, la baie lumina este stinsa, ma intorc inapoi in camera, lumina este aprinsa.
Sting lumina, la baie lumina este aprinsa.
Imi fac treaba si ies. Deschid usa, se vede negru, vine un vant rece, imi este frig. Intind mana, e si mai frig. Lumina din baie se stinge, pe geam nici o raza de lumina.
In spate am wc u, ma dau doi pasi inapoi, nu il ating, mai fac doi pasi, wc u nu mai este. in dreapta mea trebuie sa am cada si ghiuveta. Revin patru pasi in fata si intind mana spre dreapta, nici ghiuveta nu mai este.
Ma duc in fata spre usa, simt usa, simt clanta.
Deschid usa, vad holu' din casa, imi vad camera, bucataria si sufrageria. Ma uit inapoi in baie, este intuneric.
Ies, ma duc in camera, deschid usa.
In camera vad wc u, cada, chiuveta si oglinda. Ceva imi atrage privirea la oglinda, ma indrept spre ea. In iglinda imi vad camera, ma vad cum intru ma schimb si plec, imi iau privirea de la oglinda si ma indrept spre baie.
Deschid usa, sunt in bucatarie. Intru, urechile mi s au infundat, nu mai aud nimic, dau drumu la apa, o vad dar nu pot sa aud cum curge. Ma indrept spre frigider, apuc deschizatoarea si trag, nu se deschide, ma fortez sa trag, cad jos, frigideru' nu mai este. Prin fereastra se vede o gradina plina cu Lelele.
Ma intorc inapoi in camera.
Cineva bate la usa. Ma uit pe vizor, nu e nimeni. Deschid usa.
Camera imi apare in fata, camera mea!

Aer

simt ca ma sufoc, nimeni nu ma aude, sar din pat si fug spre casa, o haita de caini ma alearga, fug, fug, observ disparitia cainilor. O pisica neagra imi sare in piept, simt cum imi bate vantu in fata. Cad, cad in gol.
Caini sunt in spatele meu, continui sa fug, obosesc, imaginea mi se inegreste. Cred ca sunt tot in cadere, incep sa ma invart, vad luminile orasului, incep sa aud, incep sa simt.
Pisica a aparut din nou, ma zgarie, ma musca, scutur din mana, ma zgarie si mai rau.
Aud ciripitul pasarilor, dar tot in cadere sunt. Ma opresc, ma uit in jur, e intuneric, incerc sa ating ceva cu mana.
Intind mana, ating un animal care fuge. Aerul e foarte inchis, incep sa tusesc, nu pot sa respir. Vad o luminita in fata, o usa in spate se deschide, ma intorc. Prin usa vad o padure, ma indrept spre usa, scot putin capu pe usa, sunt pe o stanca, o apa curgand se aude, e o cascada.
Pasesc, simt cum cad in gol, am ajuns jos, sunt pe pamant, incep sa aud voci, cineva incearca sa vorbeasca cu mine, nu il inteleg, nu il mai aud, ma bate pe spate, ma intorc, vad o multime de copi jucandu se in nisip. Un copil imi spune sa ma feresc, ma intorc cu fata, din nou bezna, copii ii aud in continuare jucandu se, alergand, razand.
nu mai aud nimic, nu pot sa imi aud nici gandurile, nu pot sa vorbesc, incerc sa tip, nu pot nici macar sa deschid gura.
Aud o apa. Fac un pas, cad intr o mlastina, simt alge pe fata, in spate aud un huruit, e o masina, o masina de tuns iarba.
Sunt la semafor, sunt intr o barca la semafor. Sunt claxonat, ma uit la picioare, nici o peda, ridic capu, din nou intuneric, simt apa pe mana, algele nu mai sunt. Cred ca sunt intr un alt loc.
Rasetele copiilor apar, ii vad. Din fata se apropie un copil care imi spune sa ma feresc. Cara o galeata cu alge, imi aduc aminte de apa, ma gandesc, aud latrat de caine din spate.
Caini au reaparut, din nou ma alearga, intorc capu' patru pisici si trei cani ma alearga.
Aud o voce care imi spune sa ma opresc, ceasul suna!

Omul strazii

Stateam agatat intr un geam, cu ochii in jos, se aude un sunet, ma uit de unde, observ, trag si plec. Pe stolul plecat acasa, o pasare statea suparata, dupa un moment, altcineva, sare in geam, cu ochii in jos imi spune ca il cheama, Voro, ma prezint si eu: Incantat de cunostinta!
Voro se uita la mine si imi spune ca nare rest. Cu bacnota, Voro imi spune ca n’are rest! Il rog sa se mai prezinte o data, imi raspune: Voro, dar nu conteaza!
Ma uit in drepata, o batrana isi cumpara portocale, in stanga am o usa, usa pe care am intrat.
Apuc bacnota, el isi ridica painea. Ies, in spate aud cum doi oameni se cearta. Imping usa, intru intr o cladire veche, totul e pustiu, peretii sunt albi, tavanul este foarte sus, usa la fel, observ ca sunt un gandac intr o cladire veche, in fata observ o usa, la fel de mare ca si cea pe care am intrat.
Cei doi oameni continua sa se certe.
Ma intorc batrana era suparata ca portocalele sunt stricate, sunt inapoi in magazin.
Il aud pe vanzator, pe Voro, imi pune ca are marunt! Tacut imi caut banii.
Caut si nu gasesc nimic...
Sigur am venit sa cumpar paine?
Auzeam in jurul meu numai sunete, nu stiu ce sunete, si acum le aud, dar nu stiu cum sa le cunosc, cum sa le inteleg.
Pe fundul unui lac, copii joaca leapsa. Toata lumea e pe coco! Atele legate de maini erau foarte stranse, aprope ca imi faceam rana. Eu continuam sa joc in fata unui public.
Imi vine sa tac, imi vine sa urlu, imi vine sa plec. Ce sa fac? Plec, nu? Altu’ imi zice sa stau, oricum nu plec, de ce stau ? Pestele daca iese la suprafata, se intoarce inapoi...Omul nu!
Sunt obosit, nu pot sa mai merg, sunt obosit sa mai observ, ma simt ca intr o jungla, dar de fapt chiar sunt intr o junga, aud cantecele pasarilor, tocmai a plouat. Acum este soare. Nu stiu cum am ajuns aici, imi este frica sa mai merg, vreau sa raman aici, poate revine totul la normal.
Ma uit in jur, tocmai a plouat, sunt in mocirla, simt aerul curat cum imi inteapa nasu'. Fac un pas, sunetele pasarilor s au oprit.
Revin inapoi, pasarile incep sa cante, din nou fac un pas, pasarile se aud, doar mi s a parut mie.
Ceva se apropie de mine, ma ascund, dar nu mai am unde, unde sunt copacii? Unde sunt pasarile, nu mai aud nimic, mocirla nu o mai simt sub mine. S a facut noapte, tot acolo sunt. Ce repede a trecut ziua!
Stau cu ochii inchisi stiind ca e dimineata, si da, e dimineata. Sunt in mijlocul unui parc, un parc pustiu, cerul este gri inchis, sta sa vina furtuna, din nou trebuie sa ma ascund. Privesc in departare, nu vad niciun bloc, nicio masina, niciun copac, e pustiu, doar eu parcul si cerul.
Vreau sa plec, sa fug, dar nu stiu in ce parte, ma invart in cerc, transpir, ma panichez, vreau sa ajung acasa, vreau sa inchid ochii sa uit totul. Ieri eram acasa, am iesit cu prietenii, am jucat baschet, si acum...
Nu mai stau, vreau sa fug. Cineva ma opreste si imi spune ca am trisat! Ma uit in jur, sunt inconjurat de oameni tineri, ma uit in piept am un numar, numarul 17.
Ni se ordona sa mai luam o data startul! E adevarat?
Ma indrept catre persoana care mi a atras atentia cu trisatul, il intreb: De cat timp sunem aici? Imi raspunde: De la 9 dimineata! Dar tu ce ai facut? Ai dormit pana acum?
Cu o sticla de bere, intrebam unde e cana, apoi un chistoc de tigara alearga pe strada si intreaba de o carte, discul saltelei sare si spune ca vrea si ea o bere, perna catarata pe stalpul unui bloc, incepe sa planga, plange cu lacrimi de gaina, sticla de apa, se impiedica de cutia de bere bauta de el, daca el nu arunca cutia de bere, se mai impiedica sticla de apa? Aseara un peste a fost dat disparut, acvariul in care locuia, a fost vandalizat de un grup de tineri, tineri erau mari consumatori de bere.
Un pantof il cauta pe celalat pantof, unu sa gasit, dar al doilea, sa ratacit in drum spre casa. Doua lucruri au disparut pana acum, numai ca primul a murit, iar al doilea s a sinucis, despre cine e vorba, intreaba cineva?! Despre o planta ce a fost marginalizata, ii raspund. Se uita lung si imi spune ca frunzele nu prea sunt...dar berea tot nu s a gasit. Tot satul e in cautarea prostiei. Si uite ca am gasit si cana, era intr o glastra, glastra era in cana.
In zbor palma imi sangera, totul in fata e negru, nu mai vad nimic, aud cum cineva ma striga, dar simt aerul cum imi loveste fata.
Ma uit in palma vad cum cineva zboara, nu sunt eu, eu inca mai simt aerul cum imi vine in fata, simt ca nu pot sa respir, inima imi bate cu putere, aerul sa terminat sa mi mai batea in fata, cred ca m am oprit, dar tot nu sunt pe pamant, aerul incepe sa imi patrunda fata.
In palma acel cineva sa oprit a mai zbura, dar nici palma nu o mai vad, nici sangele nu il mai simt in palma.
Incep sa vad. Vad oameni tercand pe langa mine, observ pe cineva, dar nu imi amintesc sa l mai fi vazut pana acum, cineva in capul meu il recunoaste, dar nu si eu!
Se intoarce catre mine si imi spune ca oamenii nu pot observa mai mult de cat le este permis. De ce nu ma vede nimeni?
Soarele imi patrunde pleoapele, vad rosu, simt aer curat. In camera, a plouat, dar copacii nu sunt uzi. Pe vremea asta melcii apar, floarea soarelui rasare.
Aprin lumanarea si vad cum oamenii ma observa, ma studiaza, defapt sunt melci, si nu ma studiaza, doar isi fac datoria.
Ridicandu ma incet, norii curgeau siroae la propriu pe cer, facand din el un tablou imens, dar norii se misca, nu pot sa ma ridic, privesc cu teama primele picaturi ce se scurg din tablou, apoi venind un domn la mine ma intreaba ce parere am despre acea pictura. Ma uit in sus, vad becul ce ilumina sala, sunt intr o expozitie de picturi, oameni curg siroae, la fel si picaturile. Trag aer in piept si ii marturisesc ce am vazut de fapt, apoi imi raspunde afirmativ ca asa este, il intreb daca si el a vazut aceeasi imagine, imi raspunde: Da, putin asemanatoare. Eram intins pe jos, cu ochii atintiti spre bec, uitandu se in soare. Becul este vechi, lumina lui este de un galben inchis. Ma indrept spre iesire, vad cum oamenii se intorc. De fapt eu acum intru!
Am intrat intr o incapere in care soarele dogoreste, sunt intins pe jos, vad picioare de oameni cum trec pe langa mine, ma ocolesc, unu se uita la mine si imi spune daca vad acelasi lucru. Cred ca am un deja-vu, dar nu cred, nici nu stiu ce am facut de fapt, nici nu stiu daca sunt eu, poate sunt altcineva, poate eu acum sunt acasa si dorm, dar in vis nu poti comunica, totul este atat de dilatat incat in vis este imposibil sa visezi cat este ceasu, sau sa vezi un ceas mergand, de cate ori te ai intrebat in vis cat e ceasu’, m a intrebat cineva. nu stiu sa raspund. Atunci nu sunt in vis, sunt eu, sunt el, sunt tu, sunt lumea intreaga, sunt univesul, striga un cersetor pe strada, ma duc la el si il intreb daca este bine. Se uita la mine si ma intreaba daca imi aduc aminte de ceva de cand aveam doi ani. Nu, nu imi aduc aminte, ii raspund, se uita la mine si imi spune ca el inca stie, el vorbeste des cu subconstientul lui, defapt, chiar el este cel mai bun prieten al lui, cu el isi petrece cel mai mult timp din zi.
Singurul prieten care nu te lasa este mintea ta! Singura realitate care nu te inseala este prevazuta de ochiul interior al tau, ochiul mintii. Cred ca am doi prieteni, imi spune omul strazii. Imi mai spune ca atunci cand merge pe strada, observa oameni fericiti si oameni mai putin fericiti, mai exact nu vede nimic, vede doar vietuitoare ce incearca sa respire mai mult decat le este permis. Ieri dupa ce m am despartit de ''omul strazii'' am intalnit un alt ''om al strazii'' (nici nu stiu daca era acelas sau nu) sa uitat la mine si ma intrebat cum poate trai intr o lume numai a lui, in care poate crede orice, poate auzi orice vrea. Nu stiu, i am raspuns!
Am uitat unde mergeam, ma intorc acasa, nu imi plac mijloacele de transport, nu imi plac oamenii care se uita in gol si nu sunt in stare sa gandeasca anuminte suferinte cu un oarecare zambet primitor pe fata. Din nou am onarea sa il reintalnesc pe primul om al strazii, imi aduc aminte de intrebarea ce mi a fost adresata.
Cu un zambet pe fata imi spune sa ii transmit sa isi scoata ochii, sa uite de tot ce a vazut pana acum, sa isi faca o lume a lui, sa inlocuiasca toate lucrurile, obiectele, tot ce il inconjuara, cu ce isi doreste el. Daca o planta vrea sa fie caine, planta e caine, nimeni nu il poate contrazice in ceea ce gandeste si ce isi imagineaza el. Si asa putem observa o fiinta trista dar fericita care nu circula cu transportul in comun, dar de ce nu circula cu transportul in comun? Daca stau bine sa ma gandesc, a si vrea sa ma fac vatman de transport in comun si sa ma numesc in capul meu: conducator de gandiri in comun.

Cacat

Cand cineva are noroc sa calce in cacat, toti vor sa ii calce pe urme!

Perfuzia

Sa zicem ca nu, cine sare primu'? Saruta mana fetei si pleaca, apoi intors din munti isi spune problema, zicand ca: Prefera verde decat maro! O discutie se aprinde, alta se stige, vin doi si comanda o farfurie de plastic zicand ca n au nimic de facut si ca viermele sare din pahar, paharul se rastoarna, viermele pleaca ingandurat si batut de vant. Ajuns la sectia de politie spune ca nu are nimic in comun cu prietenul sau. Prietenul sau fiind defapt dusmanul sau, o râma numita Alba.
Din cer rasare o palma, aceasta o loveste pe Alba. Suparata vine si spune ca melcii n au creier destul incat sarpele sau viermele sare din cusca. Prinzand firul problemei, acesta il leaga de firul situatie, apoi cu un nod bun arunca guta in apa, pestele cel viclean a vazut capatul problemei, in care sta râma, dar ea tot nu misca, si face salturi, pe celalat cap al situatie.
Bunicul isi alearga nepotelu' in varsta de doisprezece ani, zicand ca nu râma este problema, ci situatia adanc intiparita in subconstienul lui il face sa il alerge, dar daca nu e adevarat? De unde stie el? El refuza orice sfat venit din partea siretului! El spune intodeauna adevarul. Iesind din casa, vede o musca sarind coarda prietenei ei si cum unu gandeste pentru altu'. Cine bate in lemn? Sa zicem ca nu! Cine bate? Vantul bate cu putere, asta simt si eu, imi este frig si cer o haina de peste invelita in blana de urs. Trecand peste toate aceste vise, cine isi poate imagina, poate visa, deci poate exista, daca nu, de ce? Un Copil ma intreaba: Ma pot intalni cu tine in vis? Putem comunica si in vis si in realitate? Dar cum putem afla? Te ai trezit, il intreb pe copil?! Nu, imi raspunde suparat!
Ajuns acasa, ma intind in pat, ma gadesc la cele intamplate. Dar ce sa intamplat?
Din intuneric aud o voce. Ei, cum te simti? Te mai doare capu'? Incep sa vad, o lumina puternica imi strabate pleoapele. Este o lumina alba, persoana din fata mea este imbracata in halat alb. Pereti sunt albi, mai multi oameni sunt imbracati in halat alb! Sunt in spital? Nu, imi raspunde cineva! Ma uit in jur, nu vad pe nimeni! Mai asteapta putin! Spuse vocea! Ma ridic in capul oaselor, imi verific buzunarele, si gasesc un biletel. Deschide l, aud din nou! Deschid biletelu'. Biletetul contine o intrebare: Daca ne am putea vedea in vis, ne am putea vedea si in realitate? Ma ridic dupa scaun si plec. Simt o mana pe umar, ma opreste. Imi poti raspunde la intrebare? Te rog frumos! Cateva imagini imi fulgera in minte. Ma intorc. Este unul din doctori! Dar parca nu eram in spital, unde ma aflu, revin la intrebare. Da, ii raspund! Si daca nu am stat niciodata de vorba, se mai poate sa fie adevarat? Da, ii raspund din nou! Medicul dispare! Vreau sa ies din spital, ajuns la receptie, cineva ma intreaba: La ce salon sunteti cazat? O rog frumos sa repete intrebarea! Camera dumneavoastra, ce numar are? Ma uit in jur, medicii au disparut, peretii nu mai sunt albi, sunt visinii. Multa lume intra, iese. Ma uit inapoi la receptionera, receptionera isi asteapta raspunsul! Ii raspund ca nu sunt cazat! Ea imi zambeste din nou si imi spune ca in mana am cheile camerei!
Camerista: Imi dati voie? Ii intind cheile! Imi raspunde: 97 este camera dumneavoastra! Intreb la ce etaj este camera?
Imi raspunde: La etajul trei. Ajung la lift, chem liftul. O urgenta cu problema medicala se iveste in hotel, trei medici sunt condusi la pacient. Imi continui drumul pe scari.
La receptie peretii erau visinii, aici peretii sunt crem inchis. Ajuns la etajul trei caut camera nouazeci si sapte! Nouazeci si cinci, nouazeci si sase, nouazeci si sapte. Usa este deschisa! Imping usa, zaresc un perete alb, iar niste imagini imi fulgera prin minte. Deschid mai mult, observ un pat, un suport de perfuzie, si niste aparate. Intins pe pat, sta un copil. imi zambeste si imi spune: Ne mai putem intalni in vis?

Tu nu?!

Ce stim noi despre subconstient? Dar ce stie el de noi, ma intreba un batran! Apoi daca cumpar paine si imi da zahar ce a si putea sa zic? Oricum atata timp cat gaina face oua, poti sa pui pui pe foc, ca oricum nu este zaharul prost, ci melci, pe cand pestii...
Pot sa cumpar ceva fara sa cer? Cerul sare coarda? De ce ma gandesc la gard? Melcii sunt la locul lor, intr o rezervatie numita...oamenii sar si se agita, pe cand melcii stau si se uita. La ce, ma intreaba batranul? Painea s a copt, prosti sunt la locul lor, a inceput sa ploua, mult iubitele fiinte au rasarit cu ochi lor gingasi. Nu, nu despre tine e vorba! Dar ce credeai, ma intreaba batranul?
Pisica se zbate in apa, pesti au inceput sa miroasa, iar a inceput sa ploua.
Apoi batranul ma intreaba: De ce pe parcursul vietii prostia se face tot mai intens simtita? De ce evolutia se transforma in prostie? Totul o ia razna! Se ridica si pleaca, imi spune sa il urmez! Mergand dupa el incepe sa ploua, ma uit spre cer, vad un tavan gri! Ma uit in jur, sunt intr o camera veche. Mobila este veche, vad un pian, batranul incepe sa cante! Fiecare sunet simt cum se agata de urechea mea, sta putin apoi in timpan se opreste. Ritmul se schimba, ma vad intr o alta camera, cu aceiasi mobila, cu acelasi pian, batranul continua sa cante. Observ un telefon! Ma apropii de el, telefonul suna, ridic receprorul, il duc la ureche, aud o voce care imi spune sa nu cred ceea ce vad.
Aud din nou vocea si imi spune, ca ciocolata se mananca, nu se tine la ureche, ma trezesc, o prsoana imi face semne disperate, ca sa nu raspund la telefon, lasand receptorul jos, vanzatorul imi sopteste ca batranul inca, canta.
Cineva imi spune ca la noapte luna va veni la el si ii va sopti ceva urat. Ma intreb ce?
Soarele apune, batranul inca isi face datoria, sunetele continua sa sune. Pana si un melc s ar simti bine in prezenta acestor sunete. Nu, nu sunt sunete imi spune batranul ridicandu se de la masa.
Il intreb daca mai canta, batranul imi zabeste si ia din nou loc la masa. Sunetele se aud din nou.
Batranul cantand, se aude ciripitul pasarilor, sunt intr o padure din nou? Ma uit in jur, pianul, biblioteca, biroul si creioanele apar! Ma apropii de batran, acesta se indeparteaza de mine zicand ca pestii nu pot dansa. Se uita lung la mine si imi spune: Eu vreau sa ma trezesc! Tu nu?

Fără față

Intins in pat, cu patura peste fata, ma gandesc ce imi va aduce ziua aceasta. Ma duc la toaleta, e ocupat. Dar cine poate sa fie? Fie! Imi zic in minte plec, observ o banca goala, ma asez, un batran se aseaza langa mine, si imi spune ca atunci cand a implinit noua ani, mama lui la parasit.
Imi spune ca in fiecare dimineata il viziteaza, chiar si ieri la vizitat, mi a spus ca s a trezit, sa dus la toaleta. Toaleta fiind ocupata s a dus la bucatarie, acolo scaunul din mijloc era ocupat de o persoana care statea cu spatele, nu se misca, nu respira, a trecut prin stanga ei, si a intors privirea, persoana tot cu spatele era, inapoi, trecand prin dreapta ei, din nou isi intoarce privirea, persoana a disparut, scaunul este la locul lui.
Toaleta este libera, iesind din bucatarie, cu coada ochiului, observa din nou persoana cu spatele, se intoarce, se uita la toaleta, din nou este ocupat, pesoana a disparut. S a speriat, a simtit ca inebuneste, speriat a iesit din casa. Deschizand usa, strada era plina de oameni carora nu le vedea fata, toti oamenii seamana cu persoana din bucatarie.
Toti sunt imbracati cu pantaloni negri si bluze visinii inchise. Se intoarce inapoi in casa, inchide usa, intoarce privirea, tot afara vede, aceleasi persoane, se intoarce cum stia el, spre usa, la fel, oamenii se plimba, usa, casa, ferestrele nu mai sunt, vede doar o casa, fara usa, fara ferestre, fara gard.
Speriat, se uita in stanga, la casa vecinului, acesta, stand cu spatele ii face cu mana, se uita mai bine, are bluza visinie! Isi intoare privirea in partea opusa, vecinul ridica mirat din umeri. Se apropie de el, vecinul il cerceteaza, cand in fata, cand in spate, nedumerit ridica din nou din umeri si pleaca.
Se uita la brate, este imbracat cu o bluza visinie.

Creionu'

Sunt intr o padure, vad razele soarelui cum strabat crengile copacilor, simt aerul curat, este cald, tocmai a plouat, miroase a ploaie, privesc in sus, vad cum frunzele sclipesc, continui sa merg. Vad o poteca, o urmez, aud pasarile cum canta, ceva in tufis misca, ma apropii, nu e nimic, a fost doar in capul meu. S a intunecat, nu mai vad nimic, inca aud pasarile cum canta, aud o apa curgand, nu mai vad nimic, ma ghidez dupa sunet. Merg. Apa, pasarile au disparut, sunt singur, sunt obosit, vreau sa ma odihnesc.
Aud copii plangand, tipete,urlete, nimeni nu ii aude, nici eu nu i mai aud, nici nu i am vazut.
Nu vad unde sunt, doar aud, dar nu aud pe nimeni. Din tot intunericul vad o usa, ma apropii, pe usa este un semn de intrebare, ce sa fac sa intru, poate e doar in mintea mea, poate visez, ce are sa se intample? Deschid usa, la fel de intuneric, vad doar tocul usii, pasesc pragul si cad in gol, ridic privirea observ cum usa deschisa se indeparteaza in intuneric, privesc in jos, pamantul este ud, ploaia sa oprit, sunt transpirat, sau ma plouat?
Speriat privesc in jur, vad copacii, razele soarelui, frunzele sclipind, din nou aud apa. Dar pasarile?
Vreau sa ma intorc inapoi, dar pe unde am venit? Cum am ajuns aici? Ma opresc, ma gandesc cum am ajuns aici!
Aud niste pasi, vin spre mine, se aud din spatele meu, ma intorc, tot in spate aud pasii, aud cum intreaba: Cine este ultima persoana? Tot din spate aud: Domnul este ultima persoana!
Pasi se intreapta spre mine, tot din spate aud cum ma intreaba: Doctorul Cazacu este in concediu de odihna? Nu stiu sa raspund! Cine este domnul Cazacu? Nu am auzit de el! Din nou aud o intrebare: Pana la ce ora are program? Raspund: Nu stiu! Intreb vocea: Ce ora este? Aud pasi in spatele meu cum se indeparteaza de mine! Dar de ce nu vad din nou? Din nou apare usa cum semnul intrebarii pe ea! Ce sa fac, sa mai deschid odata? Dar nu am incotro, e singurul lucru pe care il vad.
Apuc clanta deschid incet, vad lumina, m am trezit? Deschid mai mult usa, este camera mea.
Intru, ma vad pe mine dormind, ma apropii de mine, dau patura la o parte, nu sunt eu, nu e nici macar camera mea, dar unde sunt? Imi intorc capul spre usa pe care am intrat, din nou intunericul apare. In stanga mea aud pasi, imi trec prin fata, stau nemiscat (oare ma vede?) Pasii imi trec prin fata. Fac un pas inainte, simt cum cad in gol, imi ridic privirea, vad camera cum se inteparteaza de mine, vad cum pesoana din camera mea se uita la mine cum cad in gol, sunt eu, ma uit la mine cum cad. Pasarile, apa, razele soarelui apar. Continui sa merg. Observ un mobilier (Mobilier in padure? Ma apropii, vad o biblioteca, un scaun, un birou, pe jos niste hartii sunt aruncate, creioanele umflate de ploaie stau aruncate pe jos. Imi intorc privirile de jur-imprejur, nu e nimeni, toate cele observate dispar, doar creioanele umflate de apa mai sunt pe jos.
Vreau sa ridic un creion, ma aplec, totul dispare, observ podeaua neagra. In gol, observ o silueta de om cum cade in neant.
Ma ridic, creioanele imi sunt imprastiate pe podea.

Sunt eu

Sunt eu, plec, ma duc zise o coasta de tabla.
Pe urma, sa vaita de dureri de tigaie, tigaia nu s ar da in vant, cand bate vantu’ si de ce? Pentru ca ii place vantu', sar in sus, pot sa zbor chiar, se auzi de sub canapea. Acolo Holpa isi are vecini, pe cand sticla.....
Si asa se zari un ciorap, nobil ciorapu’, zice ca nu il doare capu', desi minte oricum, n are cum sa nu te doara capu’, la asa vant.....
Si tot scormoni, scormoni dadu de un glas, glasul e mare, bine facut, in mana are o tigaie.
Iesind la suprafat, se uita la mine si scuipa, vantul bate si vine in cana scuipatu'. Suparat arunca cu un ghem de vorbe dupa mine, ma feresc, alerg disperat...Dar unde ma duc? Si de ce ma duc? Continui sa ma duc, cu gandul ca ajung la Maduc. Maduc e un cleste de ghirlande, cu paste ici colo. Ajuns acolo, ma asez si astept, o saltea se ridica, urat imi zice: Tu esti Maduc? Ii raspund: Da, din varful muntelui zaresc aceasta conversatie, ma duc sa vad ce se petrece, pe drum cad pe ganduri, speriat ma intreb: Un lac s ar supara daca i ai pune mana pe fund? Si daca da, pot lacurile sa se imperecheze?
Ajuns la locul faptei, ma asez obosit in pat, maine e o alta zi.
In coltul camerei vad o scoica si ma intreaba: L ai vazut pe el? El se uita la mine, speriat imi face semne ca a plecat.
Ajuns pe creasta cocosului, imi vin in minte imaginile unui munte. A,da, totu' e o iluzie, pana si iluzia e o iluzie.
Daca ai avea o iluzie ca vezi un lac, sari in el si ii atingi fundu’, daca lacu' ar avea personalitate, s ar supara?
Totul se invarte, niste patratele imi apar in minte, ma sperii si ma trezesc pe acoperisul unui imobil, nu stiu unde sunt, dar o stanca de sus cade, ma feresc, alerg, si alte doua stanci la randul meu se feresc, nimic interesant nu spun, ce a si putea sa spun, ca omul din orgoliu se intimideaza si lasa loc de alta prostie, dar...De ce mi a venit in minte un melc? Apoi a inceput sa ploua cu lacrimi de caracatita.

D'aia

Melcii se vad bine de la geam, la fel cum prostii se vad de la fereastra. Cineva imi zice: Stii ca prostul are doua taisuri? Vad spuma marii cum ma sare peste picior, ma opresc si tac din gura, maine mai continui, asta daca... Atunci de ce nimeni nu ma aude? Cu doua bete ma intorc pe partea opusa, sar si merg, ajung acasa.
Pe masa niste muste barfesc ceva, nu aud ce, aud ceva despre melci, doua taisuri. Vorbesc de vreun cutit ceva? Cine are doua taisuri?
Ceasul s a oprit, timpul merge inapoi, toate trec si merg, dar melcii? Trec peste asta si zic: Lasa!
O cutie de bere se striveste, apare si pleaca. Dar unde cade? Daca un cal sare peste tine, poti sa zici ca esti gard? Dar daca gandesti incet si prost, poti sa ai ochi mari?
Astea le am auzit din mers, cine le zice, nu stiu sa zic. Nu te uita urat, nu despre tine este vorba, ii zice unu' altuia!
Aud o muzica cum se opreste si ceva greu cum merge, incet si sigur, asta zice el!
De ce daca te contrazici cu un melc, lumea s ar putea sa nu v-a deosebeasca? Melcii vorbesc? Da! Aud din spatele meu, ma intorc, o partie imi apare in fata, e pustie, aud tipete, voci de oameni, rasete, dar nu e nimeni. Ma intorc inapoi, nu e nimic! Nu i nimic si plec. Mergand, aud din nou in spate: Partieee!
Ma ntorc, ma scuz si din nou plec, melcul sa suparat.
Pe acoperisul unui bloc, doua furnici sunt suspendate pe o inimioara de aur, alte sapte furnici aplauda. Cineva ma intreaba: A fost pe aici un pitic? Ii raspund: Da. Se inclina si pleaca. Uite cu adevarat un OM, am uitat de melci!
In gradina, doi elefanti se intreaba: Daca noi nu mancam, ce patim? Dar melcii? Iti vine sa crezi ca acum am inceput? Dar cum vine? Sta pe vine si incepe sa scrie! Nu cred.
Ma ntorc si incepe, sunetul se aude, de departe vine. Cine am zis ca sta pe vine? Dar elefantii? Subconstientul intra in concediu? De ce te gandesti la melci? Cineva ma intreaba: Unde se duc cainii? Dar melcii? Un biciclist ma loveste si spune ca nu ma vazut in aer, coboara din nava, observ melcul cum se taraste spre mine, ma apuca de brat ma trage, si zice: Ma doare nasu'. Un melc intraba o vietuitoare: De ce asculti Ada Milea? Ii aud raspunsul: Pentru ca nu am incotro! De ce melcii sunt interesati de ce se intampla in jurul lor? D'aia!

A fost

Si cand am venit, totul zbura, nimic nu statea jos, din nou se crapa de zi, cu picioarele in apa, fac cu mana la crocodili, ei imi zambesc. Iti zambesc si tie? Uite cum stai si te uiti la ei. Da, zise unu! Uite cum stai si te uiti la melci, atunci am plecat, am zambit, i am multumit si am plecat.
Si cand m a vazut a zis ca: Nu ai cum sa te enervezi daca nu te gandesti! Ce melc, si am plecat.
Am sarit gardul care sare coarda, dar defapt fereastra e la locul ei, stau ma gandesc, si da, nu trebuia sa ma gandesc, un ponei imi ofera locul si imi spune politicos ca azi a implinit zece ani. Melcii se pot transforma in ponei, cu zi de nastere pe sapte ianuarie? Doi flacai vioi stapanesc un catel sa nu sara si el coarda, se zbate si zice in gura mare ca: Si melcii sar coarda! Are legatura cu calu'? Doi castori se alearga prin padure, deodata unu se opreste si ii face semn prietenului sau, si ii arata ca doi pesti fac baloane pe strada. Simt miros de peste, vad baloane, dar defapt e un vanzator ambulant in parc, care spune repetat: Totul numai pentru noi! Baloanele se inalta, el se opreste si spune ca melcii au picioare. Melcii daca s ar stradui, si ar putea agata crengutele cu ochii!
Tot unu din crocodili spune ca: Doi ca tine nu fac unu din el! Acum iti zambeste, ii zambesti si tu lui, ii faci cu mana iti iei ramas bun de la el, te duci acasa si stai. Simt o tigara in buzunar, o rup la fuga. Alerg, sunt pe o buturuga de copac deasupra orasului, nu pot sa ma misc, e noapte, nu e deloc innorat, pot sa vad pana jos, dar nu ma aude nimeni, nimeni nu ma vede. Dar jos se intreba cineva ce e cu copacul asta? Ma dor muschii, stau incordat, imi e frica sa ma asez in capul oaselor, stau pe coate si pe genunchi, ma dor genunchii, din nou ma uit in jos, vad felinarele strazilor, vad masini, totul este luminat, cine ma poate gasi pe mine aici, cine stie de mine ca sunt aici, ma pot salva atunci cand se va crapa de zi trebuie sa ma vada cineva. Dar mai pot rezista pana atunci?
Panica ma cuprinde, din nou simt o durere a muschilor.
Deschid ochii, am atipit. Buturuga copacului e mai mare, ma pun in capul oaselor si ma intreb ce s a intamplat, mai am o speranta. Ma uit in jos, vad copacul, il vad pana jos, ma ia ameteala, ma retrag, ma uit in jurul meu, in stanga am usa, in fata un dulap, in dreapta este biroul meu, imi vad fereastra. Sunt in camera. Am adormit?
Ma ridic, ma indrept spre usa, apuc clanta, deschid, ma uit in jos, nu imi vad corpul, copacul apare, simt aerul rece, ridic privirea. Da, a fost un vis.

Servieta

Ma trezesc greu, ma trezesc cel mai greu.
M am trezit, ma duc la WC, aprind lumina, termin sting lumina, cineva vorbeste pe terasa de un concurs, (m am trezit?) Ies pe hol unde am geamu' de la terasa, pe stanga am scara pentru mai sus, urc pe scara, o voce se aude, ajung sus, era un arab, imi zice: eu iti pun valiza asta cu 3 miloane de euro la 2 metri de tine, daca o iei e a ta!
Accept, imi zice: vino dupa mine. Ajung la marginea terasei unde o placa de lemn era pusa in afara terasei, la captul lemnului o teava mare si lunga pana jos, tinea placa de lemn.
Pot sa am bani, sau pot sa cunosc tripul care nu il poti explica nimanui, ce e dupa moarte. Imi zic in minte!
Pun genunchiu’ pe placa, se misca, n am mai vazut niciodata imaginea asta, sunt la etajul 10, continui sa merg, ma gandesc sa merg pe burta, imi pierd echilibru’, vad cum placa se misca, continui sa merg, ajung la valiza, mi am adus aminte ce fac daca traiesc, si ce fac daca mor?
In cadere imi vin in minte toate momentele cand ma intrebam cum e cand mori.
Trag genunchii inapoi, geanta o tin cu stanga, din nou placa se misca, imi vin in minte intrebarile de mai sus.
Continui sa ma apropii de terasa.
Am ajuns, sunt felicitat, arabul coboara pe scara opusa mie.
Nu ma intereseaza unde se duce, am bani.
Pun picioru’ pe marginea terasei, ma-ntorc si pun picioru’ pe treapta scarii, (pot cobora cu servieta in mana).
Scara are 2 metri de sus pana jos, ma misc mai greu, am servieta castigata, deja ma vad cu permis cu masina, sunt altcineva.
Ma gandesc ce masina sa imi iau, pot sa imi cumpar Trabant, Broscuta.
Inca cobor, unde sunt de ce nu am ajuns, mirat ma uit in sus, blocul se uneste cu cerul, e un cer albastru, ma uit in jos, scara s-a sfarsit si blocul continua pana in adancurile pamantului.
Inima imi bate incat ma misca dupa scara, tremur, imi este frig, incep sa plang, nu vreau, nu i adevarat.
Plangand ma gandesc sa urc, e mult, e foarte mult de urcat.
Urc, ma gandesc ca am sa ajung sus si am sa ma odihnesc, am si bani, trebuie sa trec cu bine de asta.
Urc, urc......vreau sa vad cat mai am, bucuros ridic capu' ma opresc tremur si mai tare, lumina nu mai este, e la fel ca si jos, ma uit in jos,
tremuratul iar ma cuprinde, la sfarsitul blocului, o lumina aprinsa de bec se vede, continui sa urc, ma opresc sa ma asigur de lumina de jos.
Ridic capul am ajuns de unde am plecat.
Ajuns de unde am plecat, ma duc pe scara arabului, fericirea ma cuprinde, continui, traiesc, incep din nou sa ma gandesc la ce masina sa imi iau.
Am ajuns la scara arabului, pasesc si ma opresc, scara pe care am coborat era la fel, sa patesc la fel si pe asta...?
Trebuie sa fie ceva, inima imi sare din piept, pasesc pe marginea terasei, ma intorc si pun piciorul pe a 2-a treapta, ma asigur in jos, e real tot, cobor, cu o fericire ma uit in sus, vad cerul, e frumos afara, totul sa dus, zambind ma uit in jos...
Tremuratul ma apuca.

In Singapore

In Singapore, doi indivizi ascunsi pe rotile unui tir, unu din ei striga tare cat il tin plamanii: Uitati va cat ma tin plamanii, altu' din multime spune: Mai arata odata, arata mirat cat il tin plamanii si tot mirat intreaba: cat dai pe el?
O voce din multime se aude: Uite domne cum se vand unii pe altii!
Piciorul de la masa intra si el in vorba, cu un ac, arata si el cat il tin plamani.
Dupa arata, pretul a fost fixat pe un copac, nimeni nu stia.
Doi dintre ei (adica acei doi indivizi) s au aruncat sa ia tabla, a mai ramas unu zise altul din multime, hai sa il vindem, zise altu'!
Pe vemea asta totul e placut, parca iti vine sa respiri din toti plamanii, acum am patru, pot sa respir bine si usa sa inchis.
Tot pe undeva pe acolo, un om se certa cu el insasi (era nebun?) zicea ca isi vrea sireturile chiar maine. Doi trecatori se intrebau daca: Cu cine vorbeste el, e de acord sa ii dea sireturile chiar maine, maine are sa fac la fel scandal cu sireturile? Si daca in lumea lui, acel cineva, ii da sireturile, in lumea nostra (normala) are sa se plimbe cu o pereche de sireturi primite de la...?
Trec mai departe si ma intreb: Acel om ce vorbea singur era nebun? Dar trecatori?
Si asa ajung acolo, de ce circarii merg in picioare? Melcii au maini? Cum percepe melcu’ sunetele? Si cu toate ca nu aude, se supara si repede! Cum sunt melcii astia...Melcii sunt curati, dar prosti, gelu nu le lipseste niciodata.
Acum faceam altceva, nu stiu ce, nu conteaza, totul e bine atunci cand faci ceva.

Cabinetul 17

M am trezit, era ora trei, m am dus la wc, pe drum cineva ma intreaba de cabinetul nr 17. Eu tre’ sa ajung la baie, dar unde e cabinetul 17? Ies din camera, nimic nu imi pare cunoscut, nu mai este holu’, pacientii isi asteapta randul, lumina e stinsa, totul e murdar, picatura de soare nu a patruns vreodata aici, simt aerul greu, nu mai aud, lumea vorbeste pe langa mine, dar eu nu aud. Ii vad cum se misca in reluare, nu mai imi simt picioarele, merg, nu mai simt cum pasesc, simt cum ma ridic de la sol, imaginea se innegreste, trec de un perete, un doctor isi consulta pacientu’, incerc sa lovesc ceva, sa fac un semn, ma pun in fata doctorului, il studiez, are ochelari, nebarbierit, nici nu ma observa, ma uit la pacienta, este o doamna in varsta, nimeni nu ma vade, trec inapoi de partea cealalta a visului, acolo oamenii se certa pe un scaun, din nou timpul se dilata, ii vad cum se misca greu, pot sa ii ating, o pisica se agata de mine, si a infipt ghearele in degetele mele, incerca sa ma muste, trag de ea, ma doare si mai tare.
Un lac se vede in spate, pasarile canta, dar cum ca e ora trei? Luna reflecta putin in apa, o poteca incercuieste lacu', ies din tufis si ma indrept spre carare, pasarile se aud, dar nu le vad, oare sa fie in capul meu? Continui sa merg, ma uit in jos, pamantul uscat, crapat, se vede cum isi primeste oaspetele, imi ridic privirea, un foc imi apare in fata, ma uit inapoi, nimic, ma uit in stanga, lacul nu mai este, nici poteca, sunt intr o campie, copii alerga si se joaca, mamele lor nu sunt, nici tatii, nici bunicii sau bunicele, cine sunt? Unde e lacul? Cineva apare si imi zici ca oamenii care barfesc ar trebui sa respire sub pamant, sa vorbesca cu cainii, sa fie tinuti sub observatie. Plec multumit de cele auzite, apoi ma striga, ma intorc spre el si imi zice ca cineva peste 2 minute ma va vorbi pe la spate. Cum e placut dealtfel!
Melci gasesti peste tot, si unii prieteni sunt melci, si nu numai. Si nu numai prietenii, si amicii, ce sunt aia amici, daca nu sunt melci?
In drum spre prajeala lui balauru, baietii zic la fel, ce melci la fel ca prostii!
Un alt domn ma intreaba: daca esti putin iesit din comun, pentru ceilalti, esti iesit de tot, si de ce melcii zic asta?
Melci se scapina in nas? Dar amicii?
Imi plac melcii care fac efortul de a vorbi, pentru a iesi putin mai prost decat e mai in fata.
De ce melcii din jurul blocului vorbesc, dar nu deschid ochii, si din nou melcii parfumati ataca baracile prostilor si se ung cu ei, nu ai inteles asta melc prost ce esti, te dai cu parfum ca sa te dovedesti de doua ori spalat? Cel bine facut si parfumat, isi retrage ochii si pleca.
oamenii ii vorbersc, daca esti prost si te mai dai si cu gel.

Cafeaua

In timp ce ma gandeam, imi vine in minte cineva, si ma intreaba daca am aragaz, dupa doua minute se aude o voce, vocea mergea spre larg, ma intorc, ridic capu' si zic, ma duc si eu in larg, ajuns in strada mare, aud largul marii cum ma striga, tac si ma gandesc, si iar aud de aragaz. Largul marii mai exista? Dar oare este al marii largu'?
Ma plec iau bricheta si plec, in drum spre...
Ma opresc si ce sarmale, imi iau bricheta si plec, iar ma striga cineva, nu stiu cine e dar striga, striga tare, se aude de departe, dar vad ca nu e ceea ce pare, pentru ca bricheta nu are gaz, o arunc si plec.
Un copil ma intreaba une gaseste un beci, il indrum spre beciul stiut de mine, apoi ma intreaba daca aud si eu cum il stiga cineva, si il striga tare, dar eu tot nu aud, ajung acasa, o cafea aveam in cap de pe drum, iau bricheta aprind aragazu', pun ibricu' pe foc, apa incepe sa dea in clocot, si iar cineva ma striga, ma auzi? Alo, asta este beciul? raspund: da. Doamne ce pofta am de o cafea!
Sunt acasa? Suna telefonu’, dar cafeaua? Raspund! Nu e nimeni, inchid, din nou suna telefonu’, nu raspund, ma duc la bucatarie.
Din trei, unu iese pe ferestra, spune ceva, il vad cum gesticuleaza, dar nu il aud, si nici la telefon nu era nimeni...Inima imi bate, incerc sa uit ceea ce cred, ma duc sa verific, trebuie sa intreb ceva pe cineva.
Dulapul imi spune ca are cafea, apuc ibrciu’ il umplu cu apa, aud un vuiet, caut bricheta, ma aplec o apuc si aprind aragazul, dar iar un vuiet se aude...Cred ca este de la sangele venit in cap cand m am aplecat.
Gandurile se intrec pe ele, nu mai stiu ce se intampla, miroase a carne prajita, ce as bea o cafea...
Ma sperii de orcine vad, imi este frica, oare e adevarat? Oamenilor nu li se vede capu' doar ochii, niste ochi plutitori deasupra gatului, nu au gura dar vorbesc.
Imi trebuie o oglinda sa ma vad, vad doi ochi plutitori, incerc sa ma tin calm, il intreb cat este ceasul. imi raspunde 15:35, afara e aproape noapte, dar cum?
Ma indrept catre casa, imi trebuie o oglinda, liftul are oglina, trebuie sa vad.
ajung chem liftu' vazandu ma, ma intreb cum? Liftul a ajuns (doar ma gandeam?!) in locul unde trebuia sa fie oglinda este spatiu gol, nu mai este oglinda.
Ajung acasa, ma duc la oglinda cuierului, locul arata ca si cum nu a fost niciodata acolo o oglina.
Fug la baie...Gura sta deschisa, nu ma mai gandesc la nimic, imi invart privirile in baie, am si uitat de ce vroiam oglinda, nu mai am nici o scapare, ce fac?
Ies afara, oamenii pluteau, ochii la fel, intreb curios ce se intampla, nimeni un imi raspunde, tip mai tare, nici macar cei din jur nu se uitau la mine ca tip si urlu, fac cu mana, la fel nimeni nu ma aude, nimeni nu ma vede, imi aduc aminte ca atunci cand am iesit din casa, casa era goala, alba, fara mobila, fara covoare, fug la intrarea blocului, inca ma uit in spate la oamenii ce plutesc in aer. Intru in scara, scara este toata alba, nici cutii le de scrisori nu sunt, chem liftu', liftul este negru, o lumina galbena se vede, o lumanare facea toata lumina, ma intorc sa inchid usile, din toate butoalele ce trebuiau sa fie de la unu pana la opt, nu este decat etajul opt, tremurand apas butonul.
Imi aduc aminte de un vis, dar am ajuns repede, deschid usa de la palier, mai urc un etaj pe scari, totul la fel de alb, scot cheile, deschid, mai intai observ usa, este usa mea, in casa totul este alb,
merg incet pe hol, ma propii de camera mea, holul este alb, nu mai cred nimic, ma intorc la cuier sa vad daca este oglina. Totul alb. Ma indrept spre camera, deschid usa, cineva doarme, cu spatele la usa este invelit, ma apropii, incerc sa ridic patura, rapid se intoare pe partea opusa, din spate aud un ceas cum suna.
M am trezit, e 9 dimineata!

Semnul intrebarii

Si iar pamantul este rece, are chiar miros, miroase a pamant ud, imi aduc aminte cum miroasea pamantul ce l cumpara mama cand eram mic, il miroseam, nu stiam ce e, dar acum miroase exact ca atunci, tip, ma aud pe mine, incepe sa ma deranjeze tipetele mele, doar pe mine ma aud, nu vad nimic, dar poate nu e ceea ce pare, oare sunt inca in pat cu plapuma pe mine? dar plapuma nu miroase a pamant, in vis ai mirosuri? se zice ca atunci cand visezi nu simti durerea, la fel si mirosul, are rost sa ma pisc?
ma gandesc, respir acelasi aer, imi este deja cunsocut, simt cum un burete, imi sta in gat, stau calm, nu mai dureaza decat putin, buretele este tot mai des, imi aduc aminte cum ma spala mama pe spate cu buretele cand eram mic, apa calduta o simt si acum pe fata.
La scoala stergeam apa cu buretele, dar ar fi si buretele meu ud, poate ca ar fi mai bine, dar tot mai greu devine aeru, este un aer cu praf, simt praful de pe bibelourile nesterse de praf, si praful meselor si a servantelor, la fel nesterse de praf.
Simt pamantul de sub degetele mele, mirosul rece sa dus, nu mai pot mirosi nimic, si buretele tot mai mare este.
Dar de ce eu? de ce tocmai eu? oare ce o fi acum afara? ploua, e frig, soare?
Daca o persoana care se bucura de soarele dogoritor, afla de starea mea, de locul unde ma aflu? ar incerca barem sa ma caute? sa anunte pe cineva? dar cum se poate asta?
Aud o usa cum se deschide, capul mi se taraste pe pamantul ud, ma intreaba daca sunt acolo, ii raspund afirmativ, el scoate un sunet si pleaca, dar..cine era? de ce nu l am intrebat unde sunt?!
imi aduc aminte ca usa nu sa auzit cum se inchide, dar cu ce ma ajuta, mai strig odata..AJUTOOOR, parca simt grosimea pamantului, si imi dau seama ca daca ar fi cineva deasupra mea cand strig, tot nu m ar auzi, peretii imi intorc fiecare sunet, fiecare respiratie.
Dar aia e, cat o sa mai dureze si ies de aici, am sa rabd.
Din nou aud usa, aud cum intreaba daca vreau ceva de la cofeterie, aud: o Amandina.
Dar eu nu am raspuns nimic, tip dinou dupa ajutor, tip si tip, apoi aud: vino sa inchizi usa, niste pas aud deasupra mea.
Aud niste pasarele, aud si un rau cum curge..Gata ies, ies de aici, oare am sa pot vedea cine e sus? Oare a fost cutremur, eu eu eram printre darmaturi si deliram? dar oricum, pasarelele si raul, ma vor indruma in directia corecta.
Imi aduc aminte ca ieri, eu si prieteni mei, faceam glume pe tema crucii aparute in palma, ce am mai ras, dar ieri a fost ieri, si azi e azi.
Vad raul!

Fereastra

Ma catar, sar podu si plec, in drum dau peste alt drum? ce fac pe unde sa o iau? ma gandesc ca nu am nici o sansa, asa ca imi iau o guma, pe pat guma sare, dar sarea in pat sare? si daca nu, cum? oricine trebuie sa fie constient de el, de ea, de guma, pentru ca.....si imi zice ca nu are, pe langa, sare o balanta, sare si topaie, topaie, e un fel de mancare cu sare, sarea nu sare pentru ca nu vrea ea, si daca ar vrea tot nu vine.

Si dinou ma gandesc cum gandesc, gandacii gandesc? n am somn, plec si cand vin sare o balta, sare, sare. Dar nu sare cum e sarea, pitici se invart in capul meu, vreau si eu sa ma invart in capul lor, si dinou trece o masina, neagra? ce culoare avea?

calu' tace si rade, ca sarea sare, cat poate sa gandeasca un om? dar un melc?

Cate intrebari fara raspuns, imi zice pestele pierdut in intuneric, intunericul ma invaluie, scot capu' si plec, si iar ma gandesc?! fara raspuns, fara melci, fara gandacii care gandesc. Vine cineva, cred ca este o idee, dar nu, nu are cum, acum stau intr un nor de fum, si ma intreb daca gandacii gandesc.

am o aripa de broasca, e murdara de sange, murdara de prostie, a facut ea ceva, de care se feresc melcii. Gandul vine si pleaca, nu imi amintesc nimic, si ce am gandit? doi gandaci si doi melci, se gandesc daca sunt adevarati, gandacii nu stiu, dar melcii.....ii vad peste tot, peste tot unde intorc capu', trebuie sa fie un melc, care sa vrea sa socializeze, dar intr un mod gandacesc, si dinou melcii, se intrec in prosteala, atunci cand un melc este....poti sa zici ca asa e el, si urmasii lui cu mari sanse, se pot naste cu ochii foarte lungi.

la melci prostia se masoara in lungimea ochilor, nu ai inteles, nu? nu! isi ridica ochii, ce pot sa mai spun? Multe animale sunt pe lumea asta, oare unele se inteleg cu melcii? nu, gandacii sunt insecte!

of, ce ma dor ochii, zice unu! dar nu ii vad ochii, ce bine. Sau nu, ceva se inalta si se uita la mine, uite, se uita si la tine, e, asta ce e? zi tu.

In drum spre casa, cineva ma intreaba, de ce oameni pana sa moara, zic ca asteapta moartea oricand, si atunci cand le vine randul (nu la batranete!) ultimele secunde de gandire, isi aduc aminte de cele mai dragi lucruri, si nu numai? si atunci ar da orice, sa dea timpul inapoi, si sa se gandeasca altfel.

M ar mai intreba el ceva, dar cred ca se abtine, oare ce o vrea sa zica? si dinou ma intreaba: in ce a si vrea sa ma reincarnez, nu ma intereseaza in ce, dar oare mai plec pe undeva dupa? in ultimele secunde de gandire constienta, a si putea sa ma gandesc in ce ma si reincarna? si daca ma gandesc degeaba? si astept degeaba cu gandul ca ma voi reincarna intrun melc.

nu am inteles nimic, imi zice un chior, cred ca are o sora, cred ca si chiorul, este defapt fata, o intreb cati ani are, imi zice sapte, sapte? pare mai matura.

Sapte frati ma asteaptau acasa, si aceeasi intrbare ii pun si eu.

imi raspunde, nu imi e frica sa mor, vreau doar sa nu mai fiu melc, nu mai suport ochii lungi, toata lumea se ia de mine. Pai daca esti melc.

In scurt timp, cred ca am sa plec, si nu ma gandesc ce a si vrea sa fiu mai departe, vreau sa vad acea campie verde, cu sorele aproape langa mine, cu iarba, cu florile care deja miros fara sa le vad, nici nu vreau sa le vad, ca deja stiu cum arata, vreau sa vad curcubeu, sa ma urc pe el, sa vad totul de sus, cerul este un albastru fin, cred ca si el are miros, il pot mirosi, mirosul lui este compus din toate florile din lume. pot sa il atingi, nu simt ca respir, dar pot mirosi, defapt nu mioare de cat a flori vii. Dar de unde sunt asa de sigur? Este ca atunci cand cineva iti ofera cazare gratis la mare, si pe drum iti imaginezi cam cum ar arata. Vezi o camera vopsita cu o culoare crem deschis, perdele albe ca zapada, mobilata frumos.

Si cand ajungi acolo vezi cu totul altceva, acum si eu ma gandesc la cu totul altceva.

Continuii sa merg pe strada goala, merg, simt vantul din spate, el este singurul prezent aici, aici unde, ma intreaba cineva, nu ii raspund, pentru ca daca mi se pare, dar daca doar mi se pare ca sunt singur doar cu vantul, ma introc sa vad cine a zis, un om prost imbracat se uita la mine, vorbeste dar nu il aud, il rog sa repete ce a zis, dar nici pe mine nu ma aud, imi dau cu mana pe la ureche, si tot nimic, daca nu ma intorceam, avea se se intample asta dupa 2 metri ce ii parcurgeam? sau....

iar nimeni nu mai este pe strada, imi aud gandurile, dar nu pot vorbi cu cineva, ma uit pe acoperisul unei case, doi ochi se furiseaza inapoi, se ascund, dupa zece minute ajung la destinatie, acolo trei oameni vorbeau despre un tren care nu mai fusese pornit de mi de ani, si acum vor sa il porneasca? ma aporpii si intreb unde ajunge trenul, se uita la mine si se intristeaza, pleaca cu capul plecat, oare ce o fi fost asta? ma duc sa mai intreb, vad o pesoana vesela, imi zic ca are sa imi dea un raspuns la intrebarea ce mi o puneam, ajung la el, nu apuc sa il intreb, ca din toata veselia lui, se uita la mine trist si pleaca, oare este un vis, ar trebui sa ma sperii.

Merg sa mai intreb pe cineva, dar toti au plecat, ii vad cum merg toti cu capetele plecate, doar corpul si ceafa li se vad, aud hornul trenuilui, trenul pleaca.

Ieri pe la ora zece, ploua foarte tare, amagit ma uit pe fereastra, in parc toti copii desenau, se jucau, se plimbau cu bicicletele, dar in ploaie?

Ma imbrac sa ies, imi iau umbrela si plec, ajung la lift, deschid usa, ma uit in oglinga si imi fulgera o imagine cu oameni indepartati, nu au capete, mainile le atarna pe langa corp, fiind cu spatele, le vad suferinta, le aud gandurile, gandurile la ce au fost odata si acum poate nu vor mai fi.

Liftul a ajuns, deschid usa, ies, ies si din bloc, afara soarele este al locul lui, isi face datoria. Deschid umbrela si continui sa merg, vreau sa vad de aprope copii ce se joaca in parc. Ajuns in parc toti copii sunt tristi, parinti si mai rau, aud un tren cum isi anunta plecarea, copii incep sa planga, parinti nu mai sunt tristi, toti isi iau la revedere de la copii lor, copii continua sa planga neintelegand ce se intampla, fug catre un om mai invarsta, ajuns in fata lui, el dispare si un copil de langa el incepe sa planga, imi intorc privirea, vad cum toti parinti isi imbratijeaza copii si le streg lacrimile, ploaia incepe din nou, am ramas singur, eu si copii.

Copii plangand se uita la mine, apoi toti fug in directii diferite, nu le pot tine urma, sunt singur, ploaia continua sa cada, se innoreaza si mai rau.

Ma intorc acasa, ploaia sa oprit, vad copii cum ies din tufisuri, dupa strazi, nu mai sunt tristi, acum zambesc, ajuns la un copil il intreb ce sa intamplat mai devreme, imi raspunde ca tocmai a venit de la scoala si nu sa intamplat nimic, uite, acolo este bunicul meu, si imi arata catre o banca, ma uit, batranul ii face cu mana nepotului lui.

din nou imi intorc privirea, totul pare sa fie cum se vedea pe fereastra, ma asez pe o banca sa imi adun gandurile, imi asez fata in mainile transipirate, incerc sa ma gandesc, dar am uitat tot ce sa intamplat, cu greu imi ridic capul din mainile transiparte, un horn se aude, ploaia incepe, sunt ud tot, palmele nu mai sunt transpirate.

Un om ce asigura linistea parcului, ma intreaba daca sunt bine, ii raspund ca da, il intreb cat este ceasul, imi raspunde, doua fara douazeci.

Il intreb daca a luat parte la ce sa intamplat mai devreme, imi raspunde ca nu, si mirat ma intreaba ce sa intamplat, ii povestesc tot ce sa intamplat.

Se uita la mine si imi spune, ca sunt de la douasprezece pe aceasta banca, se poate? ma intreaba altcineva, ii raspund da, se aseaza si imi zice ca minte ce mi a zis acel om ce asigura linistea, imi spune ca si el a vazut cele intamplate mai devreme, dar mai devreme cand, cat este ceasul il intreb, imi raspude, zece fara zece minute.

Tot in baie

Stau intins, nu mai imi simt mainile, picioarele le simt grele, capu' nu il mai am, dar vad, vad. Ce vad? e adevarat ce vad? pentru ca nu vad nimic, ma multumesc si cu nimic, dar sa imi cada capu'?
La sase plec, plec sa imi caut corpu', si daca nu il gasesc, gasesc eu ceva. In drum spre....nimic nu apare, apare doar un corp, dar ce corp e? nu e corpul meu, continuii sa caut, si gasesc ceva, dar tot nu e ce caut eu, pe cand maine, am gasit tot ce vroiam, mai putin ieri.
Doi cosmonauti coboara incet din cer, au ceva in mana, sunt niste melci, melci in costum de cosmonaut?
Plec, imi gasesc corpul, niste melci jucau leapsa pe corpul meu, unu pe nasul meu sta pe coco.
Sufletul respira? si daca da, pe unde? unde am nasu'? gura?
Ce pot sa fac acum? nu mai am nimic de facut, merg pe strada, si sperii oameni, ei se feresc, ce se intampla? cineva imi zice sa nu mai injur, ma ia durerea de masea, dar de ce? cum?
Ma apopii de cineva, si il intreb: pe tine te doare maseaua? mirat se uita si ma intreaba: Ma vezi?
ma auzi? ii raspund: Nu, omul pleaca fericit.
Eu cautam ceva, ceva ce nu gaseam, dar uite ca am gasit ceva, ma doare maseaua, dar nu imi simnt corpu'.
Tip, nu mai suport, vreau sa ma duc acasa, dar cum sa ma duc asa? cineva ma intraba: Cum asa?
ma uit in jur, nu e nimeni, zic: e doar in capu' meu, in capul' in care ma doare si maseaua.
Dupa 2 secunde, aud: Nu e doar in capul tau, e totul in capul meu, ai zis ca te doare maseaua?!
Eu plec, si se intoarce o bara de rufe, ei...acum ma vazi?
Si dinou, cine vorbeste?
Inchid speriat ochi...aud: Mai ai mult? Hai ca nu mai pot!
Unde sunt? maseaua nu ma mai doare, si dinou aud batai in usa!
Hai mai repede! trag apa si plec. Dar patratelele alb cu negru ce aveau sa fie?