...

Vantul adie, incet simt corpul, deschid ochii sunt pe marginea unui spital, oamenii apar in jurul meu, ma studiaza, incearca sa ma atinga, se sperie de mine, cobor incet dupa margine, si ies pe usa. Ma urmaresc! Cobor scarile, ma duc la lift, de deschid usa, pasesc si cad in gol. Vad etajele cum trec, am vazut chiar si o familie cu un copil, si continuii sa cad. Spitalul are multe etaj, ceva parca ma opreste, inghit apa, nu pot sa respir, deschid ochii, totul este albastru, pestii se apropie de mine, se aduna tot mai multi, cineva ma apuca de mana si ma da jos!

Medicul

Vantul imi bate in spate, simt putin cum ma impinge, incet ma opresc de un copac, ma tin de el, urc, ajung in varf, vad o furtuna, se apropie de mine, ma loveste! Ma opresc, in fata unei usi albastre, o deschid, intru intr-o hala mare, este rece, ma uit in jur, pe o placuta scrie: Morga! Ies! o alta usa maro imi apare in fata, apas clanta si intru, este lumina stinsa, pipai cu mana latura peretelui, nu gasesc intrerupatorul. La doi metri in fata mea, din incapere, se aprinde o luminita. Pasesc, se face intuneric, usa nu mai exista (sau poate este inchisa) Continui sa merg, lumina se indeparteaza de mine, se face frig. Vad un grilaj, ma indrept catre el, putrezeste si cade, ies pe acolo. Multi oameni trec pe langa mine, majoritatea doctori, un doctor trece tinand de brat, un pacient. Ma asez pe un scaun, ma odihnesc, cred ca am voie! In fata am o usa, scrie: Medic psihiatru: Popescu Ion! Iese un om, un om batran, imi face semn sa intru. (eu mi-am propus sa ma odihnesc putin)... Ma uit la el, imi face cu mana, misca si buzele, imi zice ceva, nu mai aud, urechile imi sunt infundate, ma ridic in picioare, ma apropii de el, in jur totul se dilata. Ma lovesc de o targa, Totul a revenit la normal! Spun: Buna ziua si intru in cabinet! Medicul stinge lumina, imi spune sa ma asez, il intreb daca se poate sa aprinda lumine! Imi spune: Nu poti lucra cu lumina aprins! Imi spune sa inchid ochii. Ii inchid! In fata imi apare un pod verde, vechi, imi spune sa trec pe el. Ma tem sa nu cad... Imi spune: Nu se va rupe! Am incredere si trec! La jumate, simt cum se rupe, podul s-a rupt. Cad, vad apa jos. Imi spune sa deschid ochii, ii deschid, lumine este aprinsa.

Cuiu'

In fata am un gard, il sar, cad in apa. Ies la mal, este noapte, am cazut in mare. Cerul este albastru, la fel si marea, sunt doar doua culori. Raman cinci minute, respir adanc. M-am uscat, s-a facut zi, nu am vazut soarele rasarind. Ma intorc, intru intr-o junga, in spate aud oameni balacindu-se in apa, imi intorc privirea catre mare, nu este nimeni, imi continui drumu. Pe stanga vad o casa, ma apropii de ea, intru in ea. Incet, de sus se aude o vioara, urc scarile, vioara este aruncata pe jos, inca se aude, se aude frumos, o ridic de jos, ii simt vibratiile. In continuare cercetez casa. Vioara o am in mana! Vad o camera, intru in ea! Doi copii se cearta, nu ma vad, bat in usa, nu ma aud! Ma apropii de ei, cineva ura pe scari, urca incet. Un om batran, este bunicul lor, intra in camera, trece pe langa mine si se opreste la nepotii lui. Acum toti trei se uita la mine, se mira, se apopie incet de mine. Nu pot sa imi misc mainile, vreau sa le fac semn. Batranul ii spune ceva unui nepot si pleaca pe usa. Baiatul se intoarce cu un cleste, il da bunicului, il apropiie de mine, in agata de capul meu si trage, Ma examineaza putin apoi ma da mai departe!

Peretii

lumina s-a stins, un alt bec albasrtu s-a aprins. Vad o usa in pamant, este ruginita, are lacat, il loves si s-a spart, trag de clanta, este intunerc, ma uit in jur, este la fel de intuneric, de ce sa raman aici? Cobor, pun picioru' pe prima bara din scara, bag si picioru drept, bara a disrparut, ma lovesc in barbie si cad. Aud un fluier, nu stiu daca e in capul meu sa se aude in jur, ma ridic, ma scutur, in fata imi apare un hol, intru! In dreapta este o usa, nu intru, continuii sa merg, pe stanga o alta usa, are o inima pe ea, (cred ca tine loc de vizor) Apas clanta, intru intr-o camera, peretii sunt albi, totul este alb, ma dor ochii, ii tin intredeschisi, in fata este un cufar, il deschid, cufarul are in el poze, nu stiu cine este persoana ale carui poze sunt in cufar, ma uit in jur, nu este nimeni, continuii sa ma uit pe poze. El in parc, se tine cu o femeie de mana, este frumoasa, le sta bine impreuna. Pe jos este zapada (nu am mai vazut de mult zapada) in spatele lor este o poteca, imi pare cunoscuta...oamenii din poza au inceput sa se miste, scap fotografia, oamenii ies din fotografie, sunt mici. Dar nu mai par a fi ei, par a fii niste animalute dupa o alta planeta, se apropie de mine, se uita la mine, zambesc, se tin de mana, se uita unu la altu, apoi iar se uita, la mine, zambesc in continuare, le zambesc si eu. Zambesc mai putin, continua sa se uite la mine, se intristeaza, pleaca, unul din ei se uita in spate pentru o ultima oara, intra in baie, ma duc dupa ei, au disparut, camera nu are baie...Ma intorc inapoi la cufar, ma uit pe alte poze, oamenii nu mai sunt in poza, sunt aceleasi animalute care imi zambeau, ma uit in locul in care m-am privit cu animalutele, ma uit la poza, este neagra, nu se mai vede nimic. Ma uit in jur, s-a facut intuneric, in mana inca simt poza, lumina se aprinde, peretii sunt plini de animalute, ma aporii de pereti, ma uit la ei, au tot felu de stari, dar impreuna au aceiasi stare! Un animalut imi atrage atentia, ma apopii de el, din trist cum pare, incepe sa zambeasca, toti prietenii lui se uita la el, par a nu stii ca ii vad si pe ei, se uita la mine, incep sa sopteasca, tarziu imi dau seama ca se misca, nu pot sa coboare dupa perete, dar se misca. Aud o bataie in usa, ma apropii de usa, o deschid, in fata imi apare o camera alba, cufarul este in acelasi loc, numai ca este inchis. Il lovesc incet si se deschide, ridic capacul si in fata imi apar treptele, lumina s-a stins, nu stiu ce sa fac, sa cobor sau nu? Cobor, ma tin bine de margine, cad din nou, animalutele imi aprid lumina.