Prajiturile

Aud liftul, il vad, nu merge, ma indrept spre scari, lumina este stinsa, pasesc pe prima treapta, aud liftul cum pleaca, imi intorc privirea, totul este normal, ma uit inspre scari, sunt luminate. Ma duc la lift, il chem, liftul a venit, deschid usa, din nou este intuneric, ma uit in jur, nu vad nimic, aud oameni coborand de sus pe scari, trec pe langa mine, ma apropii, oameni fug (fug de mine?) urc scarile inapoi, ma duc inapoi acasa, imi este frica, pipai intunericul cu mana, ating balustrada, urc, urc, urc mai mult decat trebuie, continui sa urc, balustrada continua, am de urcat doar sapte trepte, tot urc, nu se opreste. In sfarsit, balustrada s a oprit, dar scarile continua. Incet se lumineaza, undeva sus vad un bec, continuii sa urc, nu sunt in blocul meu. Din spate aud din nou oameni coborand. Ma intorc, vad oameni imbracati la costum cum alearga pe scarile pe care eu urcam, scara s a oprit, ma uit in jur, sunt intr o cladire mare, foarte mare. Cineva ma intreaba ce caut aici, nu stiu sa ii raspund, nici eu nu stiu ce caut aici, omul se da speriat in spate, din ochii incepe sa ii cada lacrimi, continua sa se uite la mine, se intoarce si pleaca. Toti oameni acum se uita la mine, se intreaba ce caut eu aici? Din nou sunt pe scari, ma uit in sus si iar vad acea lumina slaba de sus, asta inseamna ca nu am terminat de urcat, continuii sa urc, scarile s au terminat, sunt pe o platforma, vad in ceata, este semi intuneric. Vine un miros de prajituri, miroase frumos! Vad un om imbracat in alb, este un cofetar, sta cu spatele, il aud cum plange. Se intoarce cu fata catre mine, este acel om imbracat la costum, acum este cofetar! Cu lacrimi in ochii imi intinde mana, in mana are o prajitura, o figurina ce zambeste, ma uit in jur, oameni s au transformat in prajituri