Bila!

Ma trezesc, ma uit un minut pe pereti, simt ca peretii imi zambesc, am o presimtire ca astazi v-a fi o zi minunata. Ma ridic din pat, ajung la baie, din spate aud cum cineva ma intreaba la ce etaj, ma intorc brusc, vecinul meu ma intreaba din nou la ce etaj? Ma uit putin speriat la el, parca nu ma cunoaste, nu stie la ce etaj stau? Sunt in pijamale, ma feresc de el, ii spun etajul, iar el apasa la trei, ii spun ca a gresit, eu am spus patru, opreste liftul si imi spune sa apas eu, liftul este oprit, butoanele au disparut, se uita la mine si imi spune: Vezi ce ai facut? Puteai urca un etaj pe scari! Imi spune sa cobor, dar pe unde...? nu mai exista usa! Suntem intr-un cub! Imi arata cum, usile se deschid, totul este negru la etajul la care ne-am oprit, totul este ruginit, ma urmeaza! Vedem o biblioteca pe palier, de sub biblioteca se aude o voce, imi spune ca asa vom ajunge si noi! De cat timp este omul ala acolo? Il ignoram, continuam sa mergem, ma uit in spate, vecinul meu a disparut. Din nou de sub biblioteca se aude o voce: Este mai bine asa, mergi singur, te astept dimineata! Continui sa merg, vreau sa ajung acasa. Vad o usa ce duce la scari, lumina este inca oprita, mici raze de lumina intra prin ferestre de la luna! Cobor, de la etajul de sub mine se aud sunete, cobor incet, imi este frica. Un batran trece pe langa mine, nu ma vede, nu ma baga in seama, ii spun sa stea putin! Isi intoarce privirea catre mine, se uita in gol apoi isi continua drumu, se opreste la etajul de mai jos si incepe sa face galagie. Imi este mai bine asa, gand aud putina galagie, sunetele imediat se opresc, se aud gemete, nu stiu la ce etaj sunt, ma uit printre balustrade si vad lumina, nu mai am mult, ajung imediat! Vad iesirea din bloc, fug, deschid usa, liftul s-a oprit la etajul noua!

Sase!

Aud clapele unui pian, ma apropii de el, simt ca cineva este in preajma mea, in continuare canta, incep sa aud si o chitara, un flaut isi face simtit si el sunetul. Ma uit la ceas, este ora sase dimineata, continui sa aud muzica, timpul trece greu, mii de oameni trec pe langa mine, imi spun ca sunetul pe care il scot este unul natural. In spate aud un cor de femei, ma intorc! Valurile marii imi ating picioarele, sunt descult, imi este cald, intru in apa, pestii se apropie de mine, ma trag in larg, totul este albastru, prin apa, razele soarelui strabat pana in adancuri. Observ o gaura neagra, ma apropii de ea, pestii ma trag inapoi, par suparati. Eu continui sa inot, la intrare, pe o stanca observ ceasul din camera cu muzica -muzica inca o mai aud- intru, mii de roti si rotite mici se invartesc in jurul meu, oameni care invart de o manivela, comunica cu alte ceasuri. Ma apropii de o gaura din sptele unor roti mari, ma uit prin ea, ma vad pe mine cum ma uit catre ceasul cu muzica,plec! Ma intorc inapoi, oamenii mici din ceasul meu imi zambesc, imi spun ca totul v-a fii bine, ma simt mai bine. Incerc sa vorbesc cu ei, imi dau de inteles ca nu au voie sa vorbeasca. Cine le impune asta? Timpul? Vad o alta usa, ma indrept catre ea! Am trecut pragul, oemnii incep sa vorbeasca, dar nu cei din ceas! Vad un ceas mare in fata mea, ma apropii de el, ma uit la el, arata ora sase.Oare cat este ceasu'? Un om din spate imi spune ca este sase fara douazeci, ma intorc, este cu fata la ceasul lui, ii multumesc apoi plec. Este noapte, pe strada vad sute de ceasuri de oras, toate arata ora sase. Din sase ceasuri ies sase oameni batrani, cu barba lunga, se intalnesc cu totii la un loc si isi spun: Acum este timpul nostru!

Parcul

Sunt intr-un leaga, un leagan ruginit, la fel este tot parcul, balansuoarul este rupt, un alt leagan este cazut la pamant. Ma dau jos incet din leagan, ma uit in jur, in spatele meu incepe o gradina mare, vad o poteca. Ma mai uit odata la parc si plec...Parcul este aproape nou, este plin de flori si de copii. Zambesc si ies din parc, copiii se uita la mine imi zambesc si ei, ma uit inspre cer, soarele este sus, cerul este tot un albastru. Imi las privirea jos, aproape ploua, copiii pleaca suparati din parc, se uita tristi la mine, un copil se mai uita zece secunde la mine si pleaca si el. Eu imi contiunuii drumul prin gradina. Ma mai uit odata la parc si plec, parcul este la fel de ruginit, afara a inceput sa ploua, ma adaposetesc sub un copac, din sunetul ploii se aud niste pasi, ma intorc cu spatele, unul dintre copii imi intinde o umbrela, o primesc, imi zambeste, ii zambesc si eu. Afara a iesit soarele, din spate se aude o apa, copilul imi face semn sa ma uit in spate. Ma uit, este o cascada, o cascada mare, sunt pe o stanca mare plina cu iarba, de sus se vede cerul albastru, apa si soarele. Mi-se taie respiratia, nu pot sa mai respir, cascada nu mai exista, afara inca ploua, eu mi-am revenit, pot sa respir! Nu inteleg ce se intampla, in ploaie se vede un copil plecand, ma duc dupa el, intra intr-un parc, este parcul de unde am plecat, soarele a iesit! Peste tot in jurul meu se aude un pian, pamantul nu il mai simt, defapt nu il mai vad, sunt deasupra unor munti, sunt mai aproape de cerul albastru si de soare, cascada se vede o mica apa curgatoare, si peticul de iarba pe care stateam se vede ca un punct verde. Imi aduc aminte de un copil, ma duc dupa el. Ochii imi trec prind dreptul peticului de iarba dupa care admiram cascada, ma apropii, copilul zambind in fata cascadeii ma observa, se uita la mine si imi arata sa ma intorc ca sa vad cascada, imi indrept privirea catre cascada, soarele imi intra in ochii, plutesc in continuare. Ma apropii de cascada, iarba de pe o parte si de cealalta imi atrage atentia, in timp ce cobor numai la ea ma uit, am ajuns in dreptul cascadeii, bag mana in apa. Afara ploua in continuare!