18:00

Mii de culori imi apar in fata, mii de oameni cu aceleasi culori se plimba prin oras. Este ora 18:00, oameni au revenit la normal, se inghesuie pentru ceva, nu stiu pentru ce!
Asta se intampla mereu, imi spune cineva! Si nu se inghesuie doar pentru ce ar fi acolo, pentru orice. Ii raspund: Este adevarat!
Imi indrept privirea catre coada de oameni, a disparut!
Sunt intr un vis, sigur sunt intr un vis! Oameni au revenit, si culorile!
Copii sunt fericiti, se joaca cu capetele pline de culori ale parintilor.
Copiii de ce nu au culori?
Un copil vine plangand, se opreste in fata mea, mii de culori I se scurg din obraji.
Imi zambeste, se uita catre cer, ma uit si eu, a rasarit soarele.
Ma uit inapoi la copil, zambeste si mai mult; i-au aparut si lui culori in jurul capului. Il vad cum se intristeaza, se uita in jur, e tot mai trist, ma uit si eu, din nou s-a innorat si oameni au disparut.
Imi face semn sa il urmez, merg dupa el!
Dar nu mai sunt unde eram, si copilu este un batran!
Maresc pasul, il ajung.
Il intreb unde merge? Se uita la mine si imi spune: De ce?

Incerc sa ma gandesc cum a fost!
Batranul se indeapta revoltat catre mine!
Ma uit in spate, ma intorc inapoi, batranul nu mai este!
Sunt pe o strada cu case murdare, parasite.
S-a facut noapte.
In spatele caselor este padure!
Ma strecor printre case, intru in padure, soarele a iesit!
In copaci vad acele bile rotunde si colorate ce se aflau pe capetele oamenilor.
O bila se desprinde si zboara lin pana la mine, se asaza pe capul meu, vizual nu ma deranjeaza!
Ma intreb daca este adevarat ce vad? In spate se aude o voce: Da, este! Este ora 18:00!

Cutia

Sunt intr o cutie, o cutie de fier, am doar o gaura de vedere. In fata am un hol, in spate se aud pasi, oameni vorbesc, se agita. Tot mai multi pasi se aud in spate, oameni sunt tot mai agitati. Se face lumina, soarele a iesit. Totul in doar zece minute?
Un batran se ridica si ma intreaba de ce stau pe vine? Am bratele incrucisate, imi este frig, speriat ma uit in deapta sus. Un batran cu o palarie verde in cap si barba alba imi face semn sa ma ridic. Ma uit in stanga, vad copii alergand, pasarile ciripind, ma uit inapoi la batran. Batranul a disparut!
Ma ridic, imi verific corpu', nu am decat o niste pantaloni scurti pe mine, sunt descult!
Imi ridic privirea sa plec. Afara s-a intunecat, sunt singur in parc. Plec!
Pe drum cineva ma intreaba: Unde sunt leaganele?
Ii arat! Plec mai departe, dar hainele?
Ma uit din nou, sunt imbracat! Incerc sa ma gandesc ce sa intamplat.
Nu pot sa imi amintesc! Ridic privirea...ma opresc, ma uit in jur, sunt pe un bloc!
Celelalte blocuri au disparut, ma apropii de margine, sunt pe un bloc intr o padure, strazile nu mai sunt, nici parcu'...Ma duc pe partea opusa. Totu' a revenit la normal.
Mai putin situatia mea! Ma intorc inapoi in bloc. Vad un nor!
Sunt intr un nor, sunt pe nor, dau cu mana, noru' se imprastie, cad, cad in gol.
sunt in pat, ma dau jos, cad din nou. Sunt in nor, patura o am pe mine, sunt in pat, dar ma simt afara, un cutremur incepe, vad cum tot orasul cum se zguduie, vad oameni alergand, ma apropii, ii vad cum tipa, cum urla, altii se intorc inapoi in locuinte, toate acum sunt la pamant. Ce a mai fost de salvat?
Ma intreaba un copil cu lacrimi in ochi! Ridic din umeri, nu pot sa raspund, nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nici sa imi aud gandurile.
Unde sunt?
O multime de oameni se indreapta catre mine, se uita la mine si isi continua drumul, ma indrept si eu in directia lor, copilu' este in dreapta mea, se uita la mine si imi zambeste. Imi spune sa ma uit in sus, ma vad din nou in oglinda mare cat ceru', vad strada plina de oameni si pe mine margand cu ei. Las capu' jos sa ma uit la copil, copilu' a disparut.
Ma opresc, oameni continua sa treaca pe langa mine, din nou se uita si trec mai departe. Cerul este rosu, un rosu aprins, luna aluneca pe cer.
In curand o sa iasa soarele, imi spune cineva!
Aud un telefon public cum suna!
Este intuneric, nu vad, ma ghidez dupa sunet, ajung sunt in fata lui, pipai, simt receptoru', il ridic si il duc la ureche, in receptor se aude o voce: Este ora 18:00!
Spun: Alo!
Receptoru: Da!
Intreb cine e la telefon! Nu mai raspunde nimeni.
Las receptorul jos si incept sa pipai intunericu'.
In stanga mea aud: Este ora 18:00!
Am aparut pe o strada, o strada pustie, imi pare cunoscuta.
Observ o scrisoare, ma aplec, o iau si ma ridic, ceva tara ma izbeste in cap, ma las jos, ma frec cu mana, deschid ochii. O gaura de aer am in fata!

Femeia de serviciu!

Imaginea mi se intuneca, nu mai imi simt corpu', parca nu respir. Imi stapanesc teama, incerca sa ma gandesc, nu pot sa vorbesc nici macar cu mine insumi. Aud un ciocanit, simt ciorapi in picioare, simt patura pe mine, pot sa imi misc mainile. Fericit dau patura la o parte, ma ridic, ma duc spre usa. Mai intai ma uit pe vizor sa vad cine e.
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!

lanu'

Sunt in mijlocul marii, sunt pe un bustean, sunt ud, imi este frig. A inceput sa ploua, vantul bate cu putere, valurile ma ridica, valurile ma arunca dupa buturuga, nu o mai vad, este intuneric, simt pamant sub picioare, nu e nisisp, e pamant usacat, ma uit in jos, vad un pamant uscat, secat, ridic privirea, sunt intr o jungla, din nou incepe sa ploua. Vad o poteca o urmaresc, merg, se face lumina, este intunecat, incepe sa ninga, iese soarele, fulgi continua sa cada.
Poteca se opreste, in fata imi apare un lan de porumb, pa uit in spate, sunt in mijlocul lanunului de porumb, din nou este noapte, cerul este albastru, ma uit in sus, o oglinda mare cat cerul este deasupra mea, dar nu sunt in lan de porumb, las privirea jos, sunt intr o casa parasita, miroase a neaerisit, a statut.
In dreapta mea vad un pat, doi batrani lipsiti de suflete se tin de mana, trec incet pe langa pat, ies pe usa din stanga, nu este nimic acolo, doar mi sa parut.
Ma intorc inapoi, ochi batranilor sunt fixati spre mine, se uita in ochi mei, batrana femeie, se intoarce cu spatele, ma uit la ea, ma uit la batran, sunt in fata femeii batrane, imi face semn sa ma uit in dreapta, pot sa ies pe usa, usa s a deschis. Pasesc spre usa, ma uit in stanga in dreapta, sunt din nou in lanul de porumb, este furtuna afara, fulgera, ma las pe vine. In fata imi apare un copil stand la fel ca mine, pe vine. Isi tine mana la gura, o lacrima ii cade din ochi, imi face semn sa ma uit in spate, usa sa deschis, sunt din nou in casa, ma uit de jur imprejur, chiar casa de mai devreme, dar patul batranilor, si batrani nu mai sunt. Miroase a aer curat. Observ o vitrina, nu are nimic in ea, ma apropii, ma uit in oglinda. Vad rasaritul soarelui, incepe sa ninga, este cald. Incerc sa imi aduc aminte ce am facut acum 5 minute. Pun mana la ochi si incep sa ma gandesc.
Din spate se aude o voce: Aici ai fost!
iau mana de la ochi, ridic privirea si copilu imi apare in fata. Nu mai sunt in lan, nu mai sunt pe vine.
Copilu' este murdat, zgariat, nu poate sa mai vad, cu ochi plini de sange ridica mana cu degetul aratator in sus, ridic si eu privirea, sunt in lan, oglinda mare cat ceru a aparut deasupra mea!