Dormind

Sunt intr-un lan de porumb, lanul este culcat la pamant. Vad o poteca, o urmez, din spate se aude un zgomot, ma intorc. O usa neagra apare pe poteca! Deschid usa, este intuneric. Ma uit in spate, am un sentiment ca visez! Intru pe usa, pamantul este moale, continui sa merg, ma uit in spate, usa inca este deschisa, pot sa ma intorc... Continui sa merg, intru cu fata intr-o panza de paianjen, ma sperii. Ma scutur si merg mai departe. Lumina s-a aprins, ma dor ochii, nu pot sa vad ce este in jur. Imi revine vederea, sunt in acelasi lan de porumb. Lanul se ridica, porumbul este verde. Din spate aud cum cineva spune: A iesit bine anu' asta! Incerc sa imi aduc aminte ce am facut prima oara cand m-am trezit...Nu imi aduc aminte nimic! Oamenii se apropie de mine, plec. Aud cum alearga dupa mine, incep sa fug! Lanul incepe incet sa se lase la pamant, ma uit in spate, nu mai e nimeni, ma opresc din alergat, ma uit in jur, totul este un pamant uscat! Plec, sunt in scara blocului meu... Ma uit mirat in jur, un vecin trece cu cosul de gunoi in mana, se uita la mine! In dreapta apare o biblioteca, ma apropii incet de ea, sunt multe carti, biblioteca este si mai mare. Aud sunete in lift, ma apropii de el, apas butonul de chemare, liftul este aici, intru in el si apas la etajul opt. Liftul pleaca! Nu stiu la ce etaj eram, dar liftul ar fii trebuit sa ajunga de mult. Liftul urca si tot urca. S-a oprit! Deschid usa, o lumina slaba, galbena lumineaza un hol murdar. Ies din lift! Imi intorc privirea catre lift, liftul este ruginit, nu mai are pereti, a ramas doar scheletul ruginit. Ma intorc inapoi, trebuie sa ajung la scari, merg pe holul murdar, patru metri mai in fata se vede o usa. Intru pe usa! Este o camera goala, ar fii trebuit sa fie scarile ce urca si coboara! Ma intorc inapoi si ies, lumina este stinsa. Merg taras de un perete. Dupa cativa pasi, simt un toc de usa, pipai dupa toc, continua peretele. Trec de el, lumina s-a aprins! Sunt la acelasi etaj cu biblioteca, vecinul se intorce de la ghena cu cosul gol. Imi spune sapte! Si pleaca. Ma uit la biblioteca, are doar opt carti in ea! Din nou aud liftul, imi este frica sa intru in el. Chiar daca vreau sa cobor...Dar eu stau la opt si vreau sa ajung acasa! Ma indrept catre scari, deschid usa si intru, ajung in aceiasi incapere fara scari. lumina s-a stins! Ma intorc inapoi sa ies. In fata imi apare o usa ce duce ca intr-o pivnita. Pasesc in jos, n-am incotro! Din intuneric aud cum cineva imi spune: Te rog, mai stai!

Copacul

Sunt intr-o camera, cu mine sunt sapte batrani, toti sunt in pijamale! Se uita mirati la mine, unul cate unul incep sa dispara... Multi copii alearga in jurul meu! Am ametit, imaginea mi se intuneca. Afara s-a intunecat! Copiii pleaca suparati unul cate unul. Incepe sa ploua, sa fulgere, timpul parca sta in loc, si picaturile s-au oprit in fata mea. Undeva in stanga pe cer, un fulger a lovit un copac. Copacul sta cazut intr-o parte, in timp ce fulgerul sta intins pe cerul albastru. Ceva ma uda pe picioare, aud pescarusi. Sus pe cerul albastru luna lumineaza oceanul. In spate cred ca am o jungla. Ma intorc si plec! Intru in junga, in dreapta se aude o usa trantindu-se, imi intorc privirea, o usa cu scari ce coboara in jos imi iese in cale. Pasesc incet, aud o apa curgand! Sunt intr un subsol, este cald, miroase urat. Pe jos calc pe un intrerupator, lumina s a stins, s a facut bezna, pipai incet cu mana podeaua, intrerupatorul a disparut. Ma apropii incet de un perete. Tot merg taras, iar peretele nu exista! Din spate aud: Aici! Ma intorc, nu este nimeni, la fel de bezna! Cineva imi spune ca mi-a vorbit unul din pereti! Pereti vorbesc?... Din nou aud o vece care imi spune: Peretii nu au avut niciodata urechii, intodeauna au vorbit! In stanga mea aud pasi, aud cum pleaca, ii urmez! In fata se vede o usa, se deschide, in fata mea apare un copil! Imi zambeste si imi spune ca afara a iesit soarele! Ma uit pe geam! Picaturile stau nemiscate, fulgerul si copacul sunt la locul lor!