vineri, 16 septembrie 2011

Lumanarea?!

Si iar vad orasul plin de lumini, vantul imi bate in fata, sunetul masinilor se aude precum sunetul elicopterelor. Nu sunt! Sunt albine, albine negre!
Sunt intr un bloc parasit, cu barile scarilor ruginite. Blocul nu mai este locuit de 20 de ani, peretii sunt galbeni. Lovesc cu piciorul o lumanare, ma aplec, o ridic, ridic si privirea, totul s a luminat. Sunt cu un pix in mana, trebuia sa scriu ceva? Din intuneric se aude: urmati ma! Urmez sunetul pasilor! S a oprit, nu se mai aude nimic, scot bricheta si aprind lumanarea, pixul ia foc, alarma de incediu porneste, oamenii se uita speriati la mine. Sunt cu lumanarea aprinsa! Suflu in ea, se face bezna, oamenii continua sa fuga! Aud masini trecand pe langa mine, ma claxoneaza!
Aprind din nou lumanarea, s a facut lumina, sunt in mijlocul intersesctiei! Ceva ma loveste in ceafa, un blit se aprinde in fata mea, cad, din nou s a facut intuneric, pe jos e ud, ploua, bricheta s a stricat! Ce fac? Ma ridic, sunt pe nisip, aud valurile marii! Cineva se apropie de mine, imi spune ca pot sa intru! Pasesc cu grija, intru in cabinet, doctorul este un batran urat imbracat intr un halat negru! Se apropie de mine, vine suparat spre mine, e la doi centimetri de mine, trece prin mine.
Ma intorc dupa el, s a facut bezna! Lumanarea nu o mai am!
Cineva ma bate pe umar, imi spune sa ma aplec! Ma aplec! Vad cum cineva imi intinde o papusa, o pausa inalta de un metru, papusa este maro! Se face lumina, vad trei oameni intinsi pe jos, cred ca sunt mort! Nu mai am papusa in brate! Din bezna se vede o urma de lumina si se aude din nou o voce: Ma auzi? Ramai acolo!
Ascult sfatu'! Raman pe loc! Trec zece minute, nu a venit nimeni! Dar de unde stiu ca au trecut doar zece minute? Un ticait de ceas se aude, lumina se apropie! Sunt intr o pestera cu un ceas atarnat invers pe perete. Alte zece minute trec, cineva imi spune: Te uiti de douazeci de minute la luna! Ceasul este fara douazeci, luna dispare, ploaia incepe, de sus oamenii plang, sunt toti cu ochii rosii, e prea tare? Am pus prea mult suflet? Urechile sunt infundate, nu pot sa respir, nu pot sa ma misc, din nou s a facut bezna, nu mai vad, nu mai simt pamantul sub picioare! Vreau sa ma trezesc! Apa marii ma izbeste in fata, e frig, e noapte! Vantul bate cu putere, ma aduce la mal, sunt pe bloc, vad apa cum se retrage, un val de caldura ma loveste in spate, ma intorc, sunt pe plaja, soarele imi bate in cap, luna a aparut! Cat este ceasu’?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu