Medicul

Vantul imi bate in spate, simt putin cum ma impinge, incet ma opresc de un copac, ma tin de el, urc, ajung in varf, vad o furtuna, se apropie de mine, ma loveste! Ma opresc, in fata unei usi albastre, o deschid, intru intr-o hala mare, este rece, ma uit in jur, pe o placuta scrie: Morga! Ies! o alta usa maro imi apare in fata, apas clanta si intru, este lumina stinsa, pipai cu mana latura peretelui, nu gasesc intrerupatorul. La doi metri in fata mea, din incapere, se aprinde o luminita. Pasesc, se face intuneric, usa nu mai exista (sau poate este inchisa) Continui sa merg, lumina se indeparteaza de mine, se face frig. Vad un grilaj, ma indrept catre el, putrezeste si cade, ies pe acolo. Multi oameni trec pe langa mine, majoritatea doctori, un doctor trece tinand de brat, un pacient. Ma asez pe un scaun, ma odihnesc, cred ca am voie! In fata am o usa, scrie: Medic psihiatru: Popescu Ion! Iese un om, un om batran, imi face semn sa intru. (eu mi-am propus sa ma odihnesc putin)... Ma uit la el, imi face cu mana, misca si buzele, imi zice ceva, nu mai aud, urechile imi sunt infundate, ma ridic in picioare, ma apropii de el, in jur totul se dilata. Ma lovesc de o targa, Totul a revenit la normal! Spun: Buna ziua si intru in cabinet! Medicul stinge lumina, imi spune sa ma asez, il intreb daca se poate sa aprinda lumine! Imi spune: Nu poti lucra cu lumina aprins! Imi spune sa inchid ochii. Ii inchid! In fata imi apare un pod verde, vechi, imi spune sa trec pe el. Ma tem sa nu cad... Imi spune: Nu se va rupe! Am incredere si trec! La jumate, simt cum se rupe, podul s-a rupt. Cad, vad apa jos. Imi spune sa deschid ochii, ii deschid, lumine este aprinsa.