Departe

maine ma duc acolo, maine ma duc incoace, unde se duc oameni astia? si de ce vin?
eu dupa mine...imi iau televizor, sau daca am bani iau o guma, ce i mai bun, guma sau barca?
vezi nu sti! nu poti sa sti cum clachezi, si la urma urmei de ce vrei entorsa?
nu a r fi mai buna o patina, si iti mai ramane si de o guma, eu odata eram leguma.
Eram pe masa unei doamne, pregatea incaperea pentru musafiri, ma lua, ma spala, si la loc ma pus.
M am uitat, leguma era la locul iei, dar se uita la mine, m am blocat, nu stiu ce sa zic, ne uitam unu la altu, ma gandesc ca nu sunt treaz, dar daca ma uit in spate sar putea sa fie o oglinda (am frica de oglinda) dar oglinda era in fatza, nu reactionez pentru ca nu imi dau seama, am o picatura de frica, sa fie de la oglinda, simnt ca nu pot sa respir, ma sufoc, apoi scot capu' de sub patura si zic: nu mai adormeam odata.
Toata lumea se uita la mine, incerc sa ma uit si eu dar nu pot, nu imi vad corpul, incerc sa ma uit si eu la el dar nu il vad, ma uit la ultimul etaj al unui bloc, sting lumina si incep sa pasesc.
Pe dreapta e o usa cu geam, imi este frica sa cobor, sa raman aici? sa astept sa iasa cineva? o usa se deschide, deschid si eu usa cu geam, ies, frica este si mai mare, ce ma fac? unde sunt? apuc sa ies de aici? cobor incet scarile, vad o usa, cred ca este ghena, trec incet, pe varfuri sa nu fac vreun zgomot, de sus usa se inchide la loc, am auzit sunetul trecand prin usa gheneii, continui sa cobor.
Daca stau bine sa ma gandesc, eu dorm, si daca visez am scapare? in somn nu simti durere?
locul era in gust, daca se intampla ceva nu am scapare.
indreapta cutitul in spre abdomenul meu, ma gandesc ca nu e adevarat, bratul se misca, vine spre mine,
n am mai simtit nici odata acest sentimen, cutitul cu care ungi felia de unt, este acum in stomacul meu,
simnt cu interiorul corpului ca, cutitul este rece.
Intrebare: daca mor, mai sunt unul din acei oameni care incolo si incoace se duc?

Painea cu un trip

m am dus sa iau paine, am luat telecomanda si m am proptit in copac, sa zicem ca n am murit, unde sunt?

Doi ca tine

de cand m am trezit nu am facut nimic,
in schimb cand ma uit in oglinda, vad o multime de oameni, unu din ei ma intreaba: paine sau tigari?
nu i raspund, ma fac ca nu aud, repeta intrebarea: daca eu sunt aici cu tine, dar sunt intr o alta lume?
imediat ma trezesc si ii zic paine, daca eu sunt grau, mai am nevoie de paine?
din toata gramada de oameni, cel din spate sopteste: n am ceas la mine, dar pot opri timpul, ei ma pot opri pe mine?
am uitat de unde am plecat, nu cred ca eram pe drum, dar aveam ceva in cap, poti sa vezi? poti sa vezi ce am eu in cap?
painea imi este inmanata, intreb cat costa?
daca imi raspunzi la intrebare o primesti gratis.
Intrebare: daca nu imi vine o intrebare in cap, mai primesti painea gratis, sau nu ?
continui sa tac, cautand bani....mi am achitat painea
dar daca sunt grau, de ce mai vreau paine?
simt cum adie vantul, toti sunt la fel ca mine, toti seamana cu mine
vad o sperietoare....imi aduc aminte ca am avut un vis cand eram sperietoare era......
da, incercam sa cumpar ceva.....cred ca am uitat, sunt inca aici.
Cand bate vantu' din spate cu toti ne aplecam, acum e frumos e noapte, cerul este tot albastru
o bluza albastra parca avea vanzatoarea de paine...sau....a fost doar in capul meu?
daca stau sa ma gandesc parca eu eram vazatorul! sau eram si eu in oglinda?

Micul oras

Micul oras in care traim, este un oras atat de minunat, incat atunci cand te urci in autobuz este imposibil ca din fundul masinii sa nu auzi: muzica, urlete, si fel de fel de mirosuri mai naturale (mirosul de transpiratie este unul natural) oameni aceia mai negri pe care ii vedem mereu, cu o sacosa mare de rafie, o pun in mijlocul masinii si se pun pe ele (uni din oameni aceia care emana mirosul acela natural) si daca stau sa ma gandesc, nu putem trai fara aceste mici animale, cand te duci la serviciu ar fi prea sec sa nu dai de asemenea oameni, ei ne fac viatza mai activa, despre ei vb atunci cand intalnim un nou caz (nu exista un nou caz) sa nu mai vorbim de cat de bine e cand bem o cafea in RATB, si lasam acolo paharul pe care se scurge ultima picatura de caffea, acel pahar pe care scrie: expresso caffe (daca s-ar fuma in RATB.....) sa nu mai vorbim de semintele NUTLINE , care sunt atat de bune incat, nu mai avem rabdare pana acasa, si le mancam pe drum (in RATB, de preferabil, in tramvai) e foarte frumos sa mananci seminte, si sa scuipi cojile de dupa genunchi (offff....) . si acum sa iesim din autobuz, orasul in care traim este tot un autobuz! de ce? intalnim aceeasi oameni, muzica (la telefon), unu tipa mai tare ca cel de langa el, etc etc. cel mai oribil e ca, baieti care purtau blugi cu toate marcile auto, adidasi TOTAL 90, au devenit mai nou baieti EMO, (schimbare unui negru pentru a deveni emo, este doar aranjarea parului, plin de gel) in rest, hainele.....aceleasi. stiti ce imi pare bine? ca ei au locuri special amenajate, unde pot gasi urmatoarele: Blugi marca, D&G, versace, armani, prada, gucci etc etc, curele asemanatoare marcilor, D&G, versace etc etc, care daca nu sunt scrise cu kristale, sclipici, bombonele colorate.....sunt nimicuri, aceste locuri le putem gasi la: obor, europa, berceni, etc etc (in caz ca vreti sa stiti mai multe despre locuri unde gasim asemenea haine, puteti intreba pe strada, in RATB oameni de genu). Eu acum ma retrag in pivnita mea, unde voi face urmatoarele: mananc seminte, scuip pe jos, tip in gura mare, ascult muzica la telefon, injur etc etc.

Fiti tari, in veci nu vom scapa de ei

Micul oras

Lenea

Mi-e lene. Mi-e lene rau. Chiar rau de tot. Nu stiu ce sa fac ca sa scap de lenea asta. Mi-e atat de lene incat lenea tinde sa se transforme in somn. M-am apucat sa scriu din lene. Mi-e lene sa misc altceva in afara de degete si ochi. Mi-e lene sa ma ridic de pe scaun. Mi-e lene si sa vorbesc. Daca nu mi-ar fi fost lene sa vorbesc, poate ca as fi vorbit cu cineva si mi-ar fi trecut lenea. Mi-e lene si de lenea mea.

Nu imi mai fusese de mult asa lene. Lenea vine din cand in cand, dar o lene ca acum vine mai rar. Ascult muzica, dar mi-e lene sa ma concentrez asupra melodiei, asa ca nu stiu cine canta. As putea lua carcasa CD-ului pe care il ascult ca sa vad ce ascult, dar mi-e lene.

Cred ca mi-e sete, dar mi-e lene sa ma ridic sa beau ceva. Prefer sa zic ca nu mi-e sete. De fapt as putea sa fac asta, dar mi-e lene sa zic, asa ca inca mi-e sete. Probabil ca ar trebui sa fac ceva in legatura cu setea asta, dar mi-e lene si sa ma gandesc ce as putea face.

Lenea asta ma adoarme. As putea adormi, dar nu am perna si mi-e lene sa imi iau. Fara perna as dormi mai rau si probabil ca m-as trezi repede, iar mie mi-e lene sa ma trezesc. Mi-e teama ca as putea visa si mi-e lene sa visez. Poate ca in vis trebuie sa fac ceva, iar mie mi-e lene, asa ca mai bine nu adorm.

M-a apucat o mancarime pe spate. Nu prea imi place. Ma deranjeaza, dar mi-e lene sa ma scarpin. Ar trebui sa ma intorc, dar mi-e lene. Mi-e si mai lene sa misc mana. Ar trebui sa duc mana la spate si sa o mai si misc in sus si in jos. Pentru asta chiar mi-e lene.

Mi-e atat de lene. Ma gandesc numai la lene. Nu stiu ce as putea face sa scap de lene. Probabil ca ar trebui sa fac ceva ca sa scap de lene. Dar mi-e lene sa fac orice, asa ca probabil nu o sa scap prea curand de lene. Mi-e prea lene ca sa fac ceva. Mi-e lene chiar si sa ma gandesc la ceva. Mi-e lene de atata lene. Nici eu nu mai stiu cat de lene imi e. Probabil ca mult. E o cantitate enorma de lene. Nu stiu cand mi-a fost ultima data asa lene, dar mi-e lene sa-mi aduc aminte.

Chiar m-am gandit mult la lene. Asta mi-a ocupat mult timp, iar asta nu e bine pentru ca mie mi-e lene. Nu stiu de ce mai scriu. Mi-e lene si sa scriu.
ACEST TEXT NU IMI APARTINE, AUTORUL ACESTUI TEXT este Mihai Stoica