Bila!

Ma trezesc, ma uit un minut pe pereti, simt ca peretii imi zambesc, am o presimtire ca astazi v-a fi o zi minunata. Ma ridic din pat, ajung la baie, din spate aud cum cineva ma intreaba la ce etaj, ma intorc brusc, vecinul meu ma intreaba din nou la ce etaj? Ma uit putin speriat la el, parca nu ma cunoaste, nu stie la ce etaj stau? Sunt in pijamale, ma feresc de el, ii spun etajul, iar el apasa la trei, ii spun ca a gresit, eu am spus patru, opreste liftul si imi spune sa apas eu, liftul este oprit, butoanele au disparut, se uita la mine si imi spune: Vezi ce ai facut? Puteai urca un etaj pe scari! Imi spune sa cobor, dar pe unde...? nu mai exista usa! Suntem intr-un cub! Imi arata cum, usile se deschid, totul este negru la etajul la care ne-am oprit, totul este ruginit, ma urmeaza! Vedem o biblioteca pe palier, de sub biblioteca se aude o voce, imi spune ca asa vom ajunge si noi! De cat timp este omul ala acolo? Il ignoram, continuam sa mergem, ma uit in spate, vecinul meu a disparut. Din nou de sub biblioteca se aude o voce: Este mai bine asa, mergi singur, te astept dimineata! Continui sa merg, vreau sa ajung acasa. Vad o usa ce duce la scari, lumina este inca oprita, mici raze de lumina intra prin ferestre de la luna! Cobor, de la etajul de sub mine se aud sunete, cobor incet, imi este frica. Un batran trece pe langa mine, nu ma vede, nu ma baga in seama, ii spun sa stea putin! Isi intoarce privirea catre mine, se uita in gol apoi isi continua drumu, se opreste la etajul de mai jos si incepe sa face galagie. Imi este mai bine asa, gand aud putina galagie, sunetele imediat se opresc, se aud gemete, nu stiu la ce etaj sunt, ma uit printre balustrade si vad lumina, nu mai am mult, ajung imediat! Vad iesirea din bloc, fug, deschid usa, liftul s-a oprit la etajul noua!