Sunt intr o cutie, o cutie de fier, am doar o gaura de vedere. In fata am un hol, in spate se aud pasi, oameni vorbesc, se agita. Tot mai multi pasi se aud in spate, oameni sunt tot mai agitati. Se face lumina, soarele a iesit. Totul in doar zece minute?
Un batran se ridica si ma intreaba de ce stau pe vine? Am bratele incrucisate, imi este frig, speriat ma uit in deapta sus. Un batran cu o palarie verde in cap si barba alba imi face semn sa ma ridic. Ma uit in stanga, vad copii alergand, pasarile ciripind, ma uit inapoi la batran. Batranul a disparut!
Ma ridic, imi verific corpu', nu am decat o niste pantaloni scurti pe mine, sunt descult!
Imi ridic privirea sa plec. Afara s-a intunecat, sunt singur in parc. Plec!
Pe drum cineva ma intreaba: Unde sunt leaganele?
Ii arat! Plec mai departe, dar hainele?
Ma uit din nou, sunt imbracat! Incerc sa ma gandesc ce sa intamplat.
Nu pot sa imi amintesc! Ridic privirea...ma opresc, ma uit in jur, sunt pe un bloc!
Celelalte blocuri au disparut, ma apropii de margine, sunt pe un bloc intr o padure, strazile nu mai sunt, nici parcu'...Ma duc pe partea opusa. Totu' a revenit la normal.
Mai putin situatia mea! Ma intorc inapoi in bloc. Vad un nor!
Sunt intr un nor, sunt pe nor, dau cu mana, noru' se imprastie, cad, cad in gol.
sunt in pat, ma dau jos, cad din nou. Sunt in nor, patura o am pe mine, sunt in pat, dar ma simt afara, un cutremur incepe, vad cum tot orasul cum se zguduie, vad oameni alergand, ma apropii, ii vad cum tipa, cum urla, altii se intorc inapoi in locuinte, toate acum sunt la pamant. Ce a mai fost de salvat?
Ma intreaba un copil cu lacrimi in ochi! Ridic din umeri, nu pot sa raspund, nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nici sa imi aud gandurile.
Unde sunt?
O multime de oameni se indreapta catre mine, se uita la mine si isi continua drumul, ma indrept si eu in directia lor, copilu' este in dreapta mea, se uita la mine si imi zambeste. Imi spune sa ma uit in sus, ma vad din nou in oglinda mare cat ceru', vad strada plina de oameni si pe mine margand cu ei. Las capu' jos sa ma uit la copil, copilu' a disparut.
Ma opresc, oameni continua sa treaca pe langa mine, din nou se uita si trec mai departe. Cerul este rosu, un rosu aprins, luna aluneca pe cer.
In curand o sa iasa soarele, imi spune cineva!
Aud un telefon public cum suna!
Este intuneric, nu vad, ma ghidez dupa sunet, ajung sunt in fata lui, pipai, simt receptoru', il ridic si il duc la ureche, in receptor se aude o voce: Este ora 18:00!
Spun: Alo!
Receptoru: Da!
Intreb cine e la telefon! Nu mai raspunde nimeni.
Las receptorul jos si incept sa pipai intunericu'.
In stanga mea aud: Este ora 18:00!
Am aparut pe o strada, o strada pustie, imi pare cunoscuta.
Observ o scrisoare, ma aplec, o iau si ma ridic, ceva tara ma izbeste in cap, ma las jos, ma frec cu mana, deschid ochii. O gaura de aer am in fata!
joi, 18 august 2011
marți, 16 august 2011
Femeia de serviciu!
Imaginea mi se intuneca, nu mai imi simt corpu', parca nu respir. Imi stapanesc teama, incerca sa ma gandesc, nu pot sa vorbesc nici macar cu mine insumi. Aud un ciocanit, simt ciorapi in picioare, simt patura pe mine, pot sa imi misc mainile. Fericit dau patura la o parte, ma ridic, ma duc spre usa. Mai intai ma uit pe vizor sa vad cine e.
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!
duminică, 14 august 2011
lanu'
Sunt in mijlocul marii, sunt pe un bustean, sunt ud, imi este frig. A inceput sa ploua, vantul bate cu putere, valurile ma ridica, valurile ma arunca dupa buturuga, nu o mai vad, este intuneric, simt pamant sub picioare, nu e nisisp, e pamant usacat, ma uit in jos, vad un pamant uscat, secat, ridic privirea, sunt intr o jungla, din nou incepe sa ploua. Vad o poteca o urmaresc, merg, se face lumina, este intunecat, incepe sa ninga, iese soarele, fulgi continua sa cada.
Poteca se opreste, in fata imi apare un lan de porumb, pa uit in spate, sunt in mijlocul lanunului de porumb, din nou este noapte, cerul este albastru, ma uit in sus, o oglinda mare cat cerul este deasupra mea, dar nu sunt in lan de porumb, las privirea jos, sunt intr o casa parasita, miroase a neaerisit, a statut.
In dreapta mea vad un pat, doi batrani lipsiti de suflete se tin de mana, trec incet pe langa pat, ies pe usa din stanga, nu este nimic acolo, doar mi sa parut.
Ma intorc inapoi, ochi batranilor sunt fixati spre mine, se uita in ochi mei, batrana femeie, se intoarce cu spatele, ma uit la ea, ma uit la batran, sunt in fata femeii batrane, imi face semn sa ma uit in dreapta, pot sa ies pe usa, usa s a deschis. Pasesc spre usa, ma uit in stanga in dreapta, sunt din nou in lanul de porumb, este furtuna afara, fulgera, ma las pe vine. In fata imi apare un copil stand la fel ca mine, pe vine. Isi tine mana la gura, o lacrima ii cade din ochi, imi face semn sa ma uit in spate, usa sa deschis, sunt din nou in casa, ma uit de jur imprejur, chiar casa de mai devreme, dar patul batranilor, si batrani nu mai sunt. Miroase a aer curat. Observ o vitrina, nu are nimic in ea, ma apropii, ma uit in oglinda. Vad rasaritul soarelui, incepe sa ninga, este cald. Incerc sa imi aduc aminte ce am facut acum 5 minute. Pun mana la ochi si incep sa ma gandesc.
Din spate se aude o voce: Aici ai fost!
iau mana de la ochi, ridic privirea si copilu imi apare in fata. Nu mai sunt in lan, nu mai sunt pe vine.
Copilu' este murdat, zgariat, nu poate sa mai vad, cu ochi plini de sange ridica mana cu degetul aratator in sus, ridic si eu privirea, sunt in lan, oglinda mare cat ceru a aparut deasupra mea!
Poteca se opreste, in fata imi apare un lan de porumb, pa uit in spate, sunt in mijlocul lanunului de porumb, din nou este noapte, cerul este albastru, ma uit in sus, o oglinda mare cat cerul este deasupra mea, dar nu sunt in lan de porumb, las privirea jos, sunt intr o casa parasita, miroase a neaerisit, a statut.
In dreapta mea vad un pat, doi batrani lipsiti de suflete se tin de mana, trec incet pe langa pat, ies pe usa din stanga, nu este nimic acolo, doar mi sa parut.
Ma intorc inapoi, ochi batranilor sunt fixati spre mine, se uita in ochi mei, batrana femeie, se intoarce cu spatele, ma uit la ea, ma uit la batran, sunt in fata femeii batrane, imi face semn sa ma uit in dreapta, pot sa ies pe usa, usa s a deschis. Pasesc spre usa, ma uit in stanga in dreapta, sunt din nou in lanul de porumb, este furtuna afara, fulgera, ma las pe vine. In fata imi apare un copil stand la fel ca mine, pe vine. Isi tine mana la gura, o lacrima ii cade din ochi, imi face semn sa ma uit in spate, usa sa deschis, sunt din nou in casa, ma uit de jur imprejur, chiar casa de mai devreme, dar patul batranilor, si batrani nu mai sunt. Miroase a aer curat. Observ o vitrina, nu are nimic in ea, ma apropii, ma uit in oglinda. Vad rasaritul soarelui, incepe sa ninga, este cald. Incerc sa imi aduc aminte ce am facut acum 5 minute. Pun mana la ochi si incep sa ma gandesc.
Din spate se aude o voce: Aici ai fost!
iau mana de la ochi, ridic privirea si copilu imi apare in fata. Nu mai sunt in lan, nu mai sunt pe vine.
Copilu' este murdat, zgariat, nu poate sa mai vad, cu ochi plini de sange ridica mana cu degetul aratator in sus, ridic si eu privirea, sunt in lan, oglinda mare cat ceru a aparut deasupra mea!
duminică, 24 iulie 2011
Camera mea
M am trezit, m am ridicat din pat.
Ma duc la baie. La Baie lumina este aprinsa, si in camera aveam lumina aprinsa, ma intorc, da, e aprinsa. O sting, ma intorc inapoi, la baie lumina este stinsa, ma intorc inapoi in camera, lumina este aprinsa.
Sting lumina, la baie lumina este aprinsa.
Imi fac treaba si ies. Deschid usa, se vede negru, vine un vant rece, imi este frig. Intind mana, e si mai frig. Lumina din baie se stinge, pe geam nici o raza de lumina.
In spate am wc u, ma dau doi pasi inapoi, nu il ating, mai fac doi pasi, wc u nu mai este. in dreapta mea trebuie sa am cada si ghiuveta. Revin patru pasi in fata si intind mana spre dreapta, nici ghiuveta nu mai este.
Ma duc in fata spre usa, simt usa, simt clanta.
Deschid usa, vad holu' din casa, imi vad camera, bucataria si sufrageria. Ma uit inapoi in baie, este intuneric.
Ies, ma duc in camera, deschid usa.
In camera vad wc u, cada, chiuveta si oglinda. Ceva imi atrage privirea la oglinda, ma indrept spre ea. In iglinda imi vad camera, ma vad cum intru ma schimb si plec, imi iau privirea de la oglinda si ma indrept spre baie.
Deschid usa, sunt in bucatarie. Intru, urechile mi s au infundat, nu mai aud nimic, dau drumu la apa, o vad dar nu pot sa aud cum curge. Ma indrept spre frigider, apuc deschizatoarea si trag, nu se deschide, ma fortez sa trag, cad jos, frigideru' nu mai este. Prin fereastra se vede o gradina plina cu Lelele.
Ma intorc inapoi in camera.
Cineva bate la usa. Ma uit pe vizor, nu e nimeni. Deschid usa.
Camera imi apare in fata, camera mea!
Ma duc la baie. La Baie lumina este aprinsa, si in camera aveam lumina aprinsa, ma intorc, da, e aprinsa. O sting, ma intorc inapoi, la baie lumina este stinsa, ma intorc inapoi in camera, lumina este aprinsa.
Sting lumina, la baie lumina este aprinsa.
Imi fac treaba si ies. Deschid usa, se vede negru, vine un vant rece, imi este frig. Intind mana, e si mai frig. Lumina din baie se stinge, pe geam nici o raza de lumina.
In spate am wc u, ma dau doi pasi inapoi, nu il ating, mai fac doi pasi, wc u nu mai este. in dreapta mea trebuie sa am cada si ghiuveta. Revin patru pasi in fata si intind mana spre dreapta, nici ghiuveta nu mai este.
Ma duc in fata spre usa, simt usa, simt clanta.
Deschid usa, vad holu' din casa, imi vad camera, bucataria si sufrageria. Ma uit inapoi in baie, este intuneric.
Ies, ma duc in camera, deschid usa.
In camera vad wc u, cada, chiuveta si oglinda. Ceva imi atrage privirea la oglinda, ma indrept spre ea. In iglinda imi vad camera, ma vad cum intru ma schimb si plec, imi iau privirea de la oglinda si ma indrept spre baie.
Deschid usa, sunt in bucatarie. Intru, urechile mi s au infundat, nu mai aud nimic, dau drumu la apa, o vad dar nu pot sa aud cum curge. Ma indrept spre frigider, apuc deschizatoarea si trag, nu se deschide, ma fortez sa trag, cad jos, frigideru' nu mai este. Prin fereastra se vede o gradina plina cu Lelele.
Ma intorc inapoi in camera.
Cineva bate la usa. Ma uit pe vizor, nu e nimeni. Deschid usa.
Camera imi apare in fata, camera mea!
marți, 19 iulie 2011
Aer
simt ca ma sufoc, nimeni nu ma aude, sar din pat si fug spre casa, o haita de caini ma alearga, fug, fug, observ disparitia cainilor. O pisica neagra imi sare in piept, simt cum imi bate vantu in fata. Cad, cad in gol.
Caini sunt in spatele meu, continui sa fug, obosesc, imaginea mi se inegreste. Cred ca sunt tot in cadere, incep sa ma invart, vad luminile orasului, incep sa aud, incep sa simt.
Pisica a aparut din nou, ma zgarie, ma musca, scutur din mana, ma zgarie si mai rau.
Aud ciripitul pasarilor, dar tot in cadere sunt. Ma opresc, ma uit in jur, e intuneric, incerc sa ating ceva cu mana.
Intind mana, ating un animal care fuge. Aerul e foarte inchis, incep sa tusesc, nu pot sa respir. Vad o luminita in fata, o usa in spate se deschide, ma intorc. Prin usa vad o padure, ma indrept spre usa, scot putin capu pe usa, sunt pe o stanca, o apa curgand se aude, e o cascada.
Pasesc, simt cum cad in gol, am ajuns jos, sunt pe pamant, incep sa aud voci, cineva incearca sa vorbeasca cu mine, nu il inteleg, nu il mai aud, ma bate pe spate, ma intorc, vad o multime de copi jucandu se in nisip. Un copil imi spune sa ma feresc, ma intorc cu fata, din nou bezna, copii ii aud in continuare jucandu se, alergand, razand.
nu mai aud nimic, nu pot sa imi aud nici gandurile, nu pot sa vorbesc, incerc sa tip, nu pot nici macar sa deschid gura.
Aud o apa. Fac un pas, cad intr o mlastina, simt alge pe fata, in spate aud un huruit, e o masina, o masina de tuns iarba.
Sunt la semafor, sunt intr o barca la semafor. Sunt claxonat, ma uit la picioare, nici o peda, ridic capu, din nou intuneric, simt apa pe mana, algele nu mai sunt. Cred ca sunt intr un alt loc.
Rasetele copiilor apar, ii vad. Din fata se apropie un copil care imi spune sa ma feresc. Cara o galeata cu alge, imi aduc aminte de apa, ma gandesc, aud latrat de caine din spate.
Caini au reaparut, din nou ma alearga, intorc capu' patru pisici si trei cani ma alearga.
Aud o voce care imi spune sa ma opresc, ceasul suna!
Caini sunt in spatele meu, continui sa fug, obosesc, imaginea mi se inegreste. Cred ca sunt tot in cadere, incep sa ma invart, vad luminile orasului, incep sa aud, incep sa simt.
Pisica a aparut din nou, ma zgarie, ma musca, scutur din mana, ma zgarie si mai rau.
Aud ciripitul pasarilor, dar tot in cadere sunt. Ma opresc, ma uit in jur, e intuneric, incerc sa ating ceva cu mana.
Intind mana, ating un animal care fuge. Aerul e foarte inchis, incep sa tusesc, nu pot sa respir. Vad o luminita in fata, o usa in spate se deschide, ma intorc. Prin usa vad o padure, ma indrept spre usa, scot putin capu pe usa, sunt pe o stanca, o apa curgand se aude, e o cascada.
Pasesc, simt cum cad in gol, am ajuns jos, sunt pe pamant, incep sa aud voci, cineva incearca sa vorbeasca cu mine, nu il inteleg, nu il mai aud, ma bate pe spate, ma intorc, vad o multime de copi jucandu se in nisip. Un copil imi spune sa ma feresc, ma intorc cu fata, din nou bezna, copii ii aud in continuare jucandu se, alergand, razand.
nu mai aud nimic, nu pot sa imi aud nici gandurile, nu pot sa vorbesc, incerc sa tip, nu pot nici macar sa deschid gura.
Aud o apa. Fac un pas, cad intr o mlastina, simt alge pe fata, in spate aud un huruit, e o masina, o masina de tuns iarba.
Sunt la semafor, sunt intr o barca la semafor. Sunt claxonat, ma uit la picioare, nici o peda, ridic capu, din nou intuneric, simt apa pe mana, algele nu mai sunt. Cred ca sunt intr un alt loc.
Rasetele copiilor apar, ii vad. Din fata se apropie un copil care imi spune sa ma feresc. Cara o galeata cu alge, imi aduc aminte de apa, ma gandesc, aud latrat de caine din spate.
Caini au reaparut, din nou ma alearga, intorc capu' patru pisici si trei cani ma alearga.
Aud o voce care imi spune sa ma opresc, ceasul suna!
marți, 14 iunie 2011
Omul strazii
Stateam agatat intr un geam, cu ochii in jos, se aude un sunet, ma uit de unde, observ, trag si plec. Pe stolul plecat acasa, o pasare statea suparata, dupa un moment, altcineva, sare in geam, cu ochii in jos imi spune ca il cheama, Voro, ma prezint si eu: Incantat de cunostinta!
Voro se uita la mine si imi spune ca nare rest. Cu bacnota, Voro imi spune ca n’are rest! Il rog sa se mai prezinte o data, imi raspune: Voro, dar nu conteaza!
Ma uit in drepata, o batrana isi cumpara portocale, in stanga am o usa, usa pe care am intrat.
Apuc bacnota, el isi ridica painea. Ies, in spate aud cum doi oameni se cearta. Imping usa, intru intr o cladire veche, totul e pustiu, peretii sunt albi, tavanul este foarte sus, usa la fel, observ ca sunt un gandac intr o cladire veche, in fata observ o usa, la fel de mare ca si cea pe care am intrat.
Cei doi oameni continua sa se certe.
Ma intorc batrana era suparata ca portocalele sunt stricate, sunt inapoi in magazin.
Il aud pe vanzator, pe Voro, imi pune ca are marunt! Tacut imi caut banii.
Caut si nu gasesc nimic...
Sigur am venit sa cumpar paine?
Auzeam in jurul meu numai sunete, nu stiu ce sunete, si acum le aud, dar nu stiu cum sa le cunosc, cum sa le inteleg.
Pe fundul unui lac, copii joaca leapsa. Toata lumea e pe coco! Atele legate de maini erau foarte stranse, aprope ca imi faceam rana. Eu continuam sa joc in fata unui public.
Imi vine sa tac, imi vine sa urlu, imi vine sa plec. Ce sa fac? Plec, nu? Altu’ imi zice sa stau, oricum nu plec, de ce stau ? Pestele daca iese la suprafata, se intoarce inapoi...Omul nu!
Sunt obosit, nu pot sa mai merg, sunt obosit sa mai observ, ma simt ca intr o jungla, dar de fapt chiar sunt intr o junga, aud cantecele pasarilor, tocmai a plouat. Acum este soare. Nu stiu cum am ajuns aici, imi este frica sa mai merg, vreau sa raman aici, poate revine totul la normal.
Ma uit in jur, tocmai a plouat, sunt in mocirla, simt aerul curat cum imi inteapa nasu'. Fac un pas, sunetele pasarilor s au oprit.
Revin inapoi, pasarile incep sa cante, din nou fac un pas, pasarile se aud, doar mi s a parut mie.
Ceva se apropie de mine, ma ascund, dar nu mai am unde, unde sunt copacii? Unde sunt pasarile, nu mai aud nimic, mocirla nu o mai simt sub mine. S a facut noapte, tot acolo sunt. Ce repede a trecut ziua!
Stau cu ochii inchisi stiind ca e dimineata, si da, e dimineata. Sunt in mijlocul unui parc, un parc pustiu, cerul este gri inchis, sta sa vina furtuna, din nou trebuie sa ma ascund. Privesc in departare, nu vad niciun bloc, nicio masina, niciun copac, e pustiu, doar eu parcul si cerul.
Vreau sa plec, sa fug, dar nu stiu in ce parte, ma invart in cerc, transpir, ma panichez, vreau sa ajung acasa, vreau sa inchid ochii sa uit totul. Ieri eram acasa, am iesit cu prietenii, am jucat baschet, si acum...
Nu mai stau, vreau sa fug. Cineva ma opreste si imi spune ca am trisat! Ma uit in jur, sunt inconjurat de oameni tineri, ma uit in piept am un numar, numarul 17.
Ni se ordona sa mai luam o data startul! E adevarat?
Ma indrept catre persoana care mi a atras atentia cu trisatul, il intreb: De cat timp sunem aici? Imi raspunde: De la 9 dimineata! Dar tu ce ai facut? Ai dormit pana acum?
Cu o sticla de bere, intrebam unde e cana, apoi un chistoc de tigara alearga pe strada si intreaba de o carte, discul saltelei sare si spune ca vrea si ea o bere, perna catarata pe stalpul unui bloc, incepe sa planga, plange cu lacrimi de gaina, sticla de apa, se impiedica de cutia de bere bauta de el, daca el nu arunca cutia de bere, se mai impiedica sticla de apa? Aseara un peste a fost dat disparut, acvariul in care locuia, a fost vandalizat de un grup de tineri, tineri erau mari consumatori de bere.
Un pantof il cauta pe celalat pantof, unu sa gasit, dar al doilea, sa ratacit in drum spre casa. Doua lucruri au disparut pana acum, numai ca primul a murit, iar al doilea s a sinucis, despre cine e vorba, intreaba cineva?! Despre o planta ce a fost marginalizata, ii raspund. Se uita lung si imi spune ca frunzele nu prea sunt...dar berea tot nu s a gasit. Tot satul e in cautarea prostiei. Si uite ca am gasit si cana, era intr o glastra, glastra era in cana.
In zbor palma imi sangera, totul in fata e negru, nu mai vad nimic, aud cum cineva ma striga, dar simt aerul cum imi loveste fata.
Ma uit in palma vad cum cineva zboara, nu sunt eu, eu inca mai simt aerul cum imi vine in fata, simt ca nu pot sa respir, inima imi bate cu putere, aerul sa terminat sa mi mai batea in fata, cred ca m am oprit, dar tot nu sunt pe pamant, aerul incepe sa imi patrunda fata.
In palma acel cineva sa oprit a mai zbura, dar nici palma nu o mai vad, nici sangele nu il mai simt in palma.
Incep sa vad. Vad oameni tercand pe langa mine, observ pe cineva, dar nu imi amintesc sa l mai fi vazut pana acum, cineva in capul meu il recunoaste, dar nu si eu!
Se intoarce catre mine si imi spune ca oamenii nu pot observa mai mult de cat le este permis. De ce nu ma vede nimeni?
Soarele imi patrunde pleoapele, vad rosu, simt aer curat. In camera, a plouat, dar copacii nu sunt uzi. Pe vremea asta melcii apar, floarea soarelui rasare.
Aprin lumanarea si vad cum oamenii ma observa, ma studiaza, defapt sunt melci, si nu ma studiaza, doar isi fac datoria.
Ridicandu ma incet, norii curgeau siroae la propriu pe cer, facand din el un tablou imens, dar norii se misca, nu pot sa ma ridic, privesc cu teama primele picaturi ce se scurg din tablou, apoi venind un domn la mine ma intreaba ce parere am despre acea pictura. Ma uit in sus, vad becul ce ilumina sala, sunt intr o expozitie de picturi, oameni curg siroae, la fel si picaturile. Trag aer in piept si ii marturisesc ce am vazut de fapt, apoi imi raspunde afirmativ ca asa este, il intreb daca si el a vazut aceeasi imagine, imi raspunde: Da, putin asemanatoare. Eram intins pe jos, cu ochii atintiti spre bec, uitandu se in soare. Becul este vechi, lumina lui este de un galben inchis. Ma indrept spre iesire, vad cum oamenii se intorc. De fapt eu acum intru!
Am intrat intr o incapere in care soarele dogoreste, sunt intins pe jos, vad picioare de oameni cum trec pe langa mine, ma ocolesc, unu se uita la mine si imi spune daca vad acelasi lucru. Cred ca am un deja-vu, dar nu cred, nici nu stiu ce am facut de fapt, nici nu stiu daca sunt eu, poate sunt altcineva, poate eu acum sunt acasa si dorm, dar in vis nu poti comunica, totul este atat de dilatat incat in vis este imposibil sa visezi cat este ceasu, sau sa vezi un ceas mergand, de cate ori te ai intrebat in vis cat e ceasu’, m a intrebat cineva. nu stiu sa raspund. Atunci nu sunt in vis, sunt eu, sunt el, sunt tu, sunt lumea intreaga, sunt univesul, striga un cersetor pe strada, ma duc la el si il intreb daca este bine. Se uita la mine si ma intreaba daca imi aduc aminte de ceva de cand aveam doi ani. Nu, nu imi aduc aminte, ii raspund, se uita la mine si imi spune ca el inca stie, el vorbeste des cu subconstientul lui, defapt, chiar el este cel mai bun prieten al lui, cu el isi petrece cel mai mult timp din zi.
Singurul prieten care nu te lasa este mintea ta! Singura realitate care nu te inseala este prevazuta de ochiul interior al tau, ochiul mintii. Cred ca am doi prieteni, imi spune omul strazii. Imi mai spune ca atunci cand merge pe strada, observa oameni fericiti si oameni mai putin fericiti, mai exact nu vede nimic, vede doar vietuitoare ce incearca sa respire mai mult decat le este permis. Ieri dupa ce m am despartit de ''omul strazii'' am intalnit un alt ''om al strazii'' (nici nu stiu daca era acelas sau nu) sa uitat la mine si ma intrebat cum poate trai intr o lume numai a lui, in care poate crede orice, poate auzi orice vrea. Nu stiu, i am raspuns!
Am uitat unde mergeam, ma intorc acasa, nu imi plac mijloacele de transport, nu imi plac oamenii care se uita in gol si nu sunt in stare sa gandeasca anuminte suferinte cu un oarecare zambet primitor pe fata. Din nou am onarea sa il reintalnesc pe primul om al strazii, imi aduc aminte de intrebarea ce mi a fost adresata.
Cu un zambet pe fata imi spune sa ii transmit sa isi scoata ochii, sa uite de tot ce a vazut pana acum, sa isi faca o lume a lui, sa inlocuiasca toate lucrurile, obiectele, tot ce il inconjuara, cu ce isi doreste el. Daca o planta vrea sa fie caine, planta e caine, nimeni nu il poate contrazice in ceea ce gandeste si ce isi imagineaza el. Si asa putem observa o fiinta trista dar fericita care nu circula cu transportul in comun, dar de ce nu circula cu transportul in comun? Daca stau bine sa ma gandesc, a si vrea sa ma fac vatman de transport in comun si sa ma numesc in capul meu: conducator de gandiri in comun.
Voro se uita la mine si imi spune ca nare rest. Cu bacnota, Voro imi spune ca n’are rest! Il rog sa se mai prezinte o data, imi raspune: Voro, dar nu conteaza!
Ma uit in drepata, o batrana isi cumpara portocale, in stanga am o usa, usa pe care am intrat.
Apuc bacnota, el isi ridica painea. Ies, in spate aud cum doi oameni se cearta. Imping usa, intru intr o cladire veche, totul e pustiu, peretii sunt albi, tavanul este foarte sus, usa la fel, observ ca sunt un gandac intr o cladire veche, in fata observ o usa, la fel de mare ca si cea pe care am intrat.
Cei doi oameni continua sa se certe.
Ma intorc batrana era suparata ca portocalele sunt stricate, sunt inapoi in magazin.
Il aud pe vanzator, pe Voro, imi pune ca are marunt! Tacut imi caut banii.
Caut si nu gasesc nimic...
Sigur am venit sa cumpar paine?
Auzeam in jurul meu numai sunete, nu stiu ce sunete, si acum le aud, dar nu stiu cum sa le cunosc, cum sa le inteleg.
Pe fundul unui lac, copii joaca leapsa. Toata lumea e pe coco! Atele legate de maini erau foarte stranse, aprope ca imi faceam rana. Eu continuam sa joc in fata unui public.
Imi vine sa tac, imi vine sa urlu, imi vine sa plec. Ce sa fac? Plec, nu? Altu’ imi zice sa stau, oricum nu plec, de ce stau ? Pestele daca iese la suprafata, se intoarce inapoi...Omul nu!
Sunt obosit, nu pot sa mai merg, sunt obosit sa mai observ, ma simt ca intr o jungla, dar de fapt chiar sunt intr o junga, aud cantecele pasarilor, tocmai a plouat. Acum este soare. Nu stiu cum am ajuns aici, imi este frica sa mai merg, vreau sa raman aici, poate revine totul la normal.
Ma uit in jur, tocmai a plouat, sunt in mocirla, simt aerul curat cum imi inteapa nasu'. Fac un pas, sunetele pasarilor s au oprit.
Revin inapoi, pasarile incep sa cante, din nou fac un pas, pasarile se aud, doar mi s a parut mie.
Ceva se apropie de mine, ma ascund, dar nu mai am unde, unde sunt copacii? Unde sunt pasarile, nu mai aud nimic, mocirla nu o mai simt sub mine. S a facut noapte, tot acolo sunt. Ce repede a trecut ziua!
Stau cu ochii inchisi stiind ca e dimineata, si da, e dimineata. Sunt in mijlocul unui parc, un parc pustiu, cerul este gri inchis, sta sa vina furtuna, din nou trebuie sa ma ascund. Privesc in departare, nu vad niciun bloc, nicio masina, niciun copac, e pustiu, doar eu parcul si cerul.
Vreau sa plec, sa fug, dar nu stiu in ce parte, ma invart in cerc, transpir, ma panichez, vreau sa ajung acasa, vreau sa inchid ochii sa uit totul. Ieri eram acasa, am iesit cu prietenii, am jucat baschet, si acum...
Nu mai stau, vreau sa fug. Cineva ma opreste si imi spune ca am trisat! Ma uit in jur, sunt inconjurat de oameni tineri, ma uit in piept am un numar, numarul 17.
Ni se ordona sa mai luam o data startul! E adevarat?
Ma indrept catre persoana care mi a atras atentia cu trisatul, il intreb: De cat timp sunem aici? Imi raspunde: De la 9 dimineata! Dar tu ce ai facut? Ai dormit pana acum?
Cu o sticla de bere, intrebam unde e cana, apoi un chistoc de tigara alearga pe strada si intreaba de o carte, discul saltelei sare si spune ca vrea si ea o bere, perna catarata pe stalpul unui bloc, incepe sa planga, plange cu lacrimi de gaina, sticla de apa, se impiedica de cutia de bere bauta de el, daca el nu arunca cutia de bere, se mai impiedica sticla de apa? Aseara un peste a fost dat disparut, acvariul in care locuia, a fost vandalizat de un grup de tineri, tineri erau mari consumatori de bere.
Un pantof il cauta pe celalat pantof, unu sa gasit, dar al doilea, sa ratacit in drum spre casa. Doua lucruri au disparut pana acum, numai ca primul a murit, iar al doilea s a sinucis, despre cine e vorba, intreaba cineva?! Despre o planta ce a fost marginalizata, ii raspund. Se uita lung si imi spune ca frunzele nu prea sunt...dar berea tot nu s a gasit. Tot satul e in cautarea prostiei. Si uite ca am gasit si cana, era intr o glastra, glastra era in cana.
In zbor palma imi sangera, totul in fata e negru, nu mai vad nimic, aud cum cineva ma striga, dar simt aerul cum imi loveste fata.
Ma uit in palma vad cum cineva zboara, nu sunt eu, eu inca mai simt aerul cum imi vine in fata, simt ca nu pot sa respir, inima imi bate cu putere, aerul sa terminat sa mi mai batea in fata, cred ca m am oprit, dar tot nu sunt pe pamant, aerul incepe sa imi patrunda fata.
In palma acel cineva sa oprit a mai zbura, dar nici palma nu o mai vad, nici sangele nu il mai simt in palma.
Incep sa vad. Vad oameni tercand pe langa mine, observ pe cineva, dar nu imi amintesc sa l mai fi vazut pana acum, cineva in capul meu il recunoaste, dar nu si eu!
Se intoarce catre mine si imi spune ca oamenii nu pot observa mai mult de cat le este permis. De ce nu ma vede nimeni?
Soarele imi patrunde pleoapele, vad rosu, simt aer curat. In camera, a plouat, dar copacii nu sunt uzi. Pe vremea asta melcii apar, floarea soarelui rasare.
Aprin lumanarea si vad cum oamenii ma observa, ma studiaza, defapt sunt melci, si nu ma studiaza, doar isi fac datoria.
Ridicandu ma incet, norii curgeau siroae la propriu pe cer, facand din el un tablou imens, dar norii se misca, nu pot sa ma ridic, privesc cu teama primele picaturi ce se scurg din tablou, apoi venind un domn la mine ma intreaba ce parere am despre acea pictura. Ma uit in sus, vad becul ce ilumina sala, sunt intr o expozitie de picturi, oameni curg siroae, la fel si picaturile. Trag aer in piept si ii marturisesc ce am vazut de fapt, apoi imi raspunde afirmativ ca asa este, il intreb daca si el a vazut aceeasi imagine, imi raspunde: Da, putin asemanatoare. Eram intins pe jos, cu ochii atintiti spre bec, uitandu se in soare. Becul este vechi, lumina lui este de un galben inchis. Ma indrept spre iesire, vad cum oamenii se intorc. De fapt eu acum intru!
Am intrat intr o incapere in care soarele dogoreste, sunt intins pe jos, vad picioare de oameni cum trec pe langa mine, ma ocolesc, unu se uita la mine si imi spune daca vad acelasi lucru. Cred ca am un deja-vu, dar nu cred, nici nu stiu ce am facut de fapt, nici nu stiu daca sunt eu, poate sunt altcineva, poate eu acum sunt acasa si dorm, dar in vis nu poti comunica, totul este atat de dilatat incat in vis este imposibil sa visezi cat este ceasu, sau sa vezi un ceas mergand, de cate ori te ai intrebat in vis cat e ceasu’, m a intrebat cineva. nu stiu sa raspund. Atunci nu sunt in vis, sunt eu, sunt el, sunt tu, sunt lumea intreaga, sunt univesul, striga un cersetor pe strada, ma duc la el si il intreb daca este bine. Se uita la mine si ma intreaba daca imi aduc aminte de ceva de cand aveam doi ani. Nu, nu imi aduc aminte, ii raspund, se uita la mine si imi spune ca el inca stie, el vorbeste des cu subconstientul lui, defapt, chiar el este cel mai bun prieten al lui, cu el isi petrece cel mai mult timp din zi.
Singurul prieten care nu te lasa este mintea ta! Singura realitate care nu te inseala este prevazuta de ochiul interior al tau, ochiul mintii. Cred ca am doi prieteni, imi spune omul strazii. Imi mai spune ca atunci cand merge pe strada, observa oameni fericiti si oameni mai putin fericiti, mai exact nu vede nimic, vede doar vietuitoare ce incearca sa respire mai mult decat le este permis. Ieri dupa ce m am despartit de ''omul strazii'' am intalnit un alt ''om al strazii'' (nici nu stiu daca era acelas sau nu) sa uitat la mine si ma intrebat cum poate trai intr o lume numai a lui, in care poate crede orice, poate auzi orice vrea. Nu stiu, i am raspuns!
Am uitat unde mergeam, ma intorc acasa, nu imi plac mijloacele de transport, nu imi plac oamenii care se uita in gol si nu sunt in stare sa gandeasca anuminte suferinte cu un oarecare zambet primitor pe fata. Din nou am onarea sa il reintalnesc pe primul om al strazii, imi aduc aminte de intrebarea ce mi a fost adresata.
Cu un zambet pe fata imi spune sa ii transmit sa isi scoata ochii, sa uite de tot ce a vazut pana acum, sa isi faca o lume a lui, sa inlocuiasca toate lucrurile, obiectele, tot ce il inconjuara, cu ce isi doreste el. Daca o planta vrea sa fie caine, planta e caine, nimeni nu il poate contrazice in ceea ce gandeste si ce isi imagineaza el. Si asa putem observa o fiinta trista dar fericita care nu circula cu transportul in comun, dar de ce nu circula cu transportul in comun? Daca stau bine sa ma gandesc, a si vrea sa ma fac vatman de transport in comun si sa ma numesc in capul meu: conducator de gandiri in comun.
luni, 2 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)