Imaginea mi se intuneca, nu mai imi simt corpu', parca nu respir. Imi stapanesc teama, incerca sa ma gandesc, nu pot sa vorbesc nici macar cu mine insumi. Aud un ciocanit, simt ciorapi in picioare, simt patura pe mine, pot sa imi misc mainile. Fericit dau patura la o parte, ma ridic, ma duc spre usa. Mai intai ma uit pe vizor sa vad cine e.
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu