Cutia

Sunt intr o cutie, o cutie de fier, am doar o gaura de vedere. In fata am un hol, in spate se aud pasi, oameni vorbesc, se agita. Tot mai multi pasi se aud in spate, oameni sunt tot mai agitati. Se face lumina, soarele a iesit. Totul in doar zece minute?
Un batran se ridica si ma intreaba de ce stau pe vine? Am bratele incrucisate, imi este frig, speriat ma uit in deapta sus. Un batran cu o palarie verde in cap si barba alba imi face semn sa ma ridic. Ma uit in stanga, vad copii alergand, pasarile ciripind, ma uit inapoi la batran. Batranul a disparut!
Ma ridic, imi verific corpu', nu am decat o niste pantaloni scurti pe mine, sunt descult!
Imi ridic privirea sa plec. Afara s-a intunecat, sunt singur in parc. Plec!
Pe drum cineva ma intreaba: Unde sunt leaganele?
Ii arat! Plec mai departe, dar hainele?
Ma uit din nou, sunt imbracat! Incerc sa ma gandesc ce sa intamplat.
Nu pot sa imi amintesc! Ridic privirea...ma opresc, ma uit in jur, sunt pe un bloc!
Celelalte blocuri au disparut, ma apropii de margine, sunt pe un bloc intr o padure, strazile nu mai sunt, nici parcu'...Ma duc pe partea opusa. Totu' a revenit la normal.
Mai putin situatia mea! Ma intorc inapoi in bloc. Vad un nor!
Sunt intr un nor, sunt pe nor, dau cu mana, noru' se imprastie, cad, cad in gol.
sunt in pat, ma dau jos, cad din nou. Sunt in nor, patura o am pe mine, sunt in pat, dar ma simt afara, un cutremur incepe, vad cum tot orasul cum se zguduie, vad oameni alergand, ma apropii, ii vad cum tipa, cum urla, altii se intorc inapoi in locuinte, toate acum sunt la pamant. Ce a mai fost de salvat?
Ma intreaba un copil cu lacrimi in ochi! Ridic din umeri, nu pot sa raspund, nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nici sa imi aud gandurile.
Unde sunt?
O multime de oameni se indreapta catre mine, se uita la mine si isi continua drumul, ma indrept si eu in directia lor, copilu' este in dreapta mea, se uita la mine si imi zambeste. Imi spune sa ma uit in sus, ma vad din nou in oglinda mare cat ceru', vad strada plina de oameni si pe mine margand cu ei. Las capu' jos sa ma uit la copil, copilu' a disparut.
Ma opresc, oameni continua sa treaca pe langa mine, din nou se uita si trec mai departe. Cerul este rosu, un rosu aprins, luna aluneca pe cer.
In curand o sa iasa soarele, imi spune cineva!
Aud un telefon public cum suna!
Este intuneric, nu vad, ma ghidez dupa sunet, ajung sunt in fata lui, pipai, simt receptoru', il ridic si il duc la ureche, in receptor se aude o voce: Este ora 18:00!
Spun: Alo!
Receptoru: Da!
Intreb cine e la telefon! Nu mai raspunde nimeni.
Las receptorul jos si incept sa pipai intunericu'.
In stanga mea aud: Este ora 18:00!
Am aparut pe o strada, o strada pustie, imi pare cunoscuta.
Observ o scrisoare, ma aplec, o iau si ma ridic, ceva tara ma izbeste in cap, ma las jos, ma frec cu mana, deschid ochii. O gaura de aer am in fata!