18:00

Mii de culori imi apar in fata, mii de oameni cu aceleasi culori se plimba prin oras. Este ora 18:00, oameni au revenit la normal, se inghesuie pentru ceva, nu stiu pentru ce!
Asta se intampla mereu, imi spune cineva! Si nu se inghesuie doar pentru ce ar fi acolo, pentru orice. Ii raspund: Este adevarat!
Imi indrept privirea catre coada de oameni, a disparut!
Sunt intr un vis, sigur sunt intr un vis! Oameni au revenit, si culorile!
Copii sunt fericiti, se joaca cu capetele pline de culori ale parintilor.
Copiii de ce nu au culori?
Un copil vine plangand, se opreste in fata mea, mii de culori I se scurg din obraji.
Imi zambeste, se uita catre cer, ma uit si eu, a rasarit soarele.
Ma uit inapoi la copil, zambeste si mai mult; i-au aparut si lui culori in jurul capului. Il vad cum se intristeaza, se uita in jur, e tot mai trist, ma uit si eu, din nou s-a innorat si oameni au disparut.
Imi face semn sa il urmez, merg dupa el!
Dar nu mai sunt unde eram, si copilu este un batran!
Maresc pasul, il ajung.
Il intreb unde merge? Se uita la mine si imi spune: De ce?

Incerc sa ma gandesc cum a fost!
Batranul se indeapta revoltat catre mine!
Ma uit in spate, ma intorc inapoi, batranul nu mai este!
Sunt pe o strada cu case murdare, parasite.
S-a facut noapte.
In spatele caselor este padure!
Ma strecor printre case, intru in padure, soarele a iesit!
In copaci vad acele bile rotunde si colorate ce se aflau pe capetele oamenilor.
O bila se desprinde si zboara lin pana la mine, se asaza pe capul meu, vizual nu ma deranjeaza!
Ma intreb daca este adevarat ce vad? In spate se aude o voce: Da, este! Este ora 18:00!