Pianul

Ma misc greu, timpul este dilatat, o voce groasa se aude in camera unde sunt, lumina este stinsa, sunete vin din toate partile, aud o cascada, o apa curgand, pasesc greu, foarte greu, in camera se lasa rece, vine un miros de statut, apa nu se mai aude, vocile au ramas, in spate. Se aude un pian, ma intorc greu, vad un pian intr o lumina galbena, pe scaun nu este nimeni, clapele se apasa singure. Ma apropii de el, sunetele parca ma lovesc, ma indeparteaza de pian, pianul a disparut! Din nou este intuneric in camera, sub picioare simt pietre, ma impiedic de ele, cad, nu pot sa ma ridic. Se face lumina, o lumina in ceata, sunetele pianului se aud din nou, nu stiu de unde se aud, ma ridic, ma uit in jur, totul se vede intr o lumina rosie, un rosu inchis, oameni rosii se plimba pe langa mine, ma simt o pata intr un perete, ma apropii de un intrerupator, il apas in jos, lumina s a stins, eu am cazut din nou jos si nu pot sa ma ridic, simt ca nu am maini, nu am picioare, am doar ochii si urechile. Aud pescarusi, sunt afara? Da, sunt afara! Vad oameni de jos in sus, trec pe langa mine, unii ma calca, nu simt nimic, cand ma calca parca clipesc. Un om se apleaca spre mine, se uita la mine, ma studiaza, ma ridica de jos, inca se uita la mine, se uita in jur, apoi din nou se uita la mine, este nedumerit, ma arunca. Am cazut intr o groapa, o groapa in care pianul se aude din nou, ma uit in jur, de fapt sunt chiar in pian, ma uit la clape cum se apas, nu stiu daca cineva canta la el sau doar mi se pare, continua sa cante. Cineva imi spune sa ma ridic, ma uit in spate, un om imbracat in alb ma roaga sa ma ridic, putin speriat ma ridic, nu stiu unde sa ma duc, nu stiu cum sa il intreb unde sunt, imi arata o usa, ma indrept spre ea. Deschid usa si cu privirea inapoi pasesc peste prag, cad in gol, un gol negru, am cazut pe un maldar de pietre, pianul se aude din nou, il vad in aceiasi lumina galbena, sunt in locul de unde am plecat, oare sunt in subsolul meu?