Iesirea

S a facut lumina, vad tot ce nu am vazut pana acum, vad oameni nerespirand, oameni fara fete. Printre ei vad cateva targi, vechi, ruginite, sunt intr un spital. O femeie se apropie de mine, e in fata mea, imi zambeste, e fericita, spune ca asta e locul in care poate fii orice, se poate crede oricine si nimeni nu o contrazice! Se intoarce si pleaca la fel de zambitoare. Vad un salon, usa este la fel de veche ca si targile, deschid usa! Vad un om cu fata la geam, ma apropii de el, in reflectia geamului ii vad fata, este vesel, zambeste! Il ating usor pe umar, se intoarce, se uita in jur si pleaca, raman pe loc, il urmaresc cu privirea, oare nu ma vazut? Se uita la peretele din dreapta, parca ar privi un tablou! Ma apropii din nou de el, ii vad din nou reflectia in geam, nu se uita in gol, se uita tot pe geam! Ma uit in jur, vad usa salonului cum se deschide, ma vad pe mine intrand ca mai inainte in camera, ma apropii de geam, la geam nu mai este nimeni...Tu crezi in tine? Ma intreaba pacientul! Da...ii raspund! Astept sa zica ceva! El se uita in continuare pe fereastra! Ies din salon! Totul pare la normal! Spitalul functioneaza! Un medic se apropie de mine, ma intreaba: Cum se simte pacientul? ii raspund: Bine! Medicul pleaca! Unde o fi iesirea?