Bila!

Ma trezesc, ma uit un minut pe pereti, simt ca peretii imi zambesc, am o presimtire ca astazi v-a fi o zi minunata. Ma ridic din pat, ajung la baie, din spate aud cum cineva ma intreaba la ce etaj, ma intorc brusc, vecinul meu ma intreaba din nou la ce etaj? Ma uit putin speriat la el, parca nu ma cunoaste, nu stie la ce etaj stau? Sunt in pijamale, ma feresc de el, ii spun etajul, iar el apasa la trei, ii spun ca a gresit, eu am spus patru, opreste liftul si imi spune sa apas eu, liftul este oprit, butoanele au disparut, se uita la mine si imi spune: Vezi ce ai facut? Puteai urca un etaj pe scari! Imi spune sa cobor, dar pe unde...? nu mai exista usa! Suntem intr-un cub! Imi arata cum, usile se deschid, totul este negru la etajul la care ne-am oprit, totul este ruginit, ma urmeaza! Vedem o biblioteca pe palier, de sub biblioteca se aude o voce, imi spune ca asa vom ajunge si noi! De cat timp este omul ala acolo? Il ignoram, continuam sa mergem, ma uit in spate, vecinul meu a disparut. Din nou de sub biblioteca se aude o voce: Este mai bine asa, mergi singur, te astept dimineata! Continui sa merg, vreau sa ajung acasa. Vad o usa ce duce la scari, lumina este inca oprita, mici raze de lumina intra prin ferestre de la luna! Cobor, de la etajul de sub mine se aud sunete, cobor incet, imi este frica. Un batran trece pe langa mine, nu ma vede, nu ma baga in seama, ii spun sa stea putin! Isi intoarce privirea catre mine, se uita in gol apoi isi continua drumu, se opreste la etajul de mai jos si incepe sa face galagie. Imi este mai bine asa, gand aud putina galagie, sunetele imediat se opresc, se aud gemete, nu stiu la ce etaj sunt, ma uit printre balustrade si vad lumina, nu mai am mult, ajung imediat! Vad iesirea din bloc, fug, deschid usa, liftul s-a oprit la etajul noua!

Sase!

Aud clapele unui pian, ma apropii de el, simt ca cineva este in preajma mea, in continuare canta, incep sa aud si o chitara, un flaut isi face simtit si el sunetul. Ma uit la ceas, este ora sase dimineata, continui sa aud muzica, timpul trece greu, mii de oameni trec pe langa mine, imi spun ca sunetul pe care il scot este unul natural. In spate aud un cor de femei, ma intorc! Valurile marii imi ating picioarele, sunt descult, imi este cald, intru in apa, pestii se apropie de mine, ma trag in larg, totul este albastru, prin apa, razele soarelui strabat pana in adancuri. Observ o gaura neagra, ma apropii de ea, pestii ma trag inapoi, par suparati. Eu continui sa inot, la intrare, pe o stanca observ ceasul din camera cu muzica -muzica inca o mai aud- intru, mii de roti si rotite mici se invartesc in jurul meu, oameni care invart de o manivela, comunica cu alte ceasuri. Ma apropii de o gaura din sptele unor roti mari, ma uit prin ea, ma vad pe mine cum ma uit catre ceasul cu muzica,plec! Ma intorc inapoi, oamenii mici din ceasul meu imi zambesc, imi spun ca totul v-a fii bine, ma simt mai bine. Incerc sa vorbesc cu ei, imi dau de inteles ca nu au voie sa vorbeasca. Cine le impune asta? Timpul? Vad o alta usa, ma indrept catre ea! Am trecut pragul, oemnii incep sa vorbeasca, dar nu cei din ceas! Vad un ceas mare in fata mea, ma apropii de el, ma uit la el, arata ora sase.Oare cat este ceasu'? Un om din spate imi spune ca este sase fara douazeci, ma intorc, este cu fata la ceasul lui, ii multumesc apoi plec. Este noapte, pe strada vad sute de ceasuri de oras, toate arata ora sase. Din sase ceasuri ies sase oameni batrani, cu barba lunga, se intalnesc cu totii la un loc si isi spun: Acum este timpul nostru!

Parcul

Sunt intr-un leaga, un leagan ruginit, la fel este tot parcul, balansuoarul este rupt, un alt leagan este cazut la pamant. Ma dau jos incet din leagan, ma uit in jur, in spatele meu incepe o gradina mare, vad o poteca. Ma mai uit odata la parc si plec...Parcul este aproape nou, este plin de flori si de copii. Zambesc si ies din parc, copiii se uita la mine imi zambesc si ei, ma uit inspre cer, soarele este sus, cerul este tot un albastru. Imi las privirea jos, aproape ploua, copiii pleaca suparati din parc, se uita tristi la mine, un copil se mai uita zece secunde la mine si pleaca si el. Eu imi contiunuii drumul prin gradina. Ma mai uit odata la parc si plec, parcul este la fel de ruginit, afara a inceput sa ploua, ma adaposetesc sub un copac, din sunetul ploii se aud niste pasi, ma intorc cu spatele, unul dintre copii imi intinde o umbrela, o primesc, imi zambeste, ii zambesc si eu. Afara a iesit soarele, din spate se aude o apa, copilul imi face semn sa ma uit in spate. Ma uit, este o cascada, o cascada mare, sunt pe o stanca mare plina cu iarba, de sus se vede cerul albastru, apa si soarele. Mi-se taie respiratia, nu pot sa mai respir, cascada nu mai exista, afara inca ploua, eu mi-am revenit, pot sa respir! Nu inteleg ce se intampla, in ploaie se vede un copil plecand, ma duc dupa el, intra intr-un parc, este parcul de unde am plecat, soarele a iesit! Peste tot in jurul meu se aude un pian, pamantul nu il mai simt, defapt nu il mai vad, sunt deasupra unor munti, sunt mai aproape de cerul albastru si de soare, cascada se vede o mica apa curgatoare, si peticul de iarba pe care stateam se vede ca un punct verde. Imi aduc aminte de un copil, ma duc dupa el. Ochii imi trec prind dreptul peticului de iarba dupa care admiram cascada, ma apropii, copilul zambind in fata cascadeii ma observa, se uita la mine si imi arata sa ma intorc ca sa vad cascada, imi indrept privirea catre cascada, soarele imi intra in ochii, plutesc in continuare. Ma apropii de cascada, iarba de pe o parte si de cealalta imi atrage atentia, in timp ce cobor numai la ea ma uit, am ajuns in dreptul cascadeii, bag mana in apa. Afara ploua in continuare!

...

Vantul adie, incet simt corpul, deschid ochii sunt pe marginea unui spital, oamenii apar in jurul meu, ma studiaza, incearca sa ma atinga, se sperie de mine, cobor incet dupa margine, si ies pe usa. Ma urmaresc! Cobor scarile, ma duc la lift, de deschid usa, pasesc si cad in gol. Vad etajele cum trec, am vazut chiar si o familie cu un copil, si continuii sa cad. Spitalul are multe etaj, ceva parca ma opreste, inghit apa, nu pot sa respir, deschid ochii, totul este albastru, pestii se apropie de mine, se aduna tot mai multi, cineva ma apuca de mana si ma da jos!

Medicul

Vantul imi bate in spate, simt putin cum ma impinge, incet ma opresc de un copac, ma tin de el, urc, ajung in varf, vad o furtuna, se apropie de mine, ma loveste! Ma opresc, in fata unei usi albastre, o deschid, intru intr-o hala mare, este rece, ma uit in jur, pe o placuta scrie: Morga! Ies! o alta usa maro imi apare in fata, apas clanta si intru, este lumina stinsa, pipai cu mana latura peretelui, nu gasesc intrerupatorul. La doi metri in fata mea, din incapere, se aprinde o luminita. Pasesc, se face intuneric, usa nu mai exista (sau poate este inchisa) Continui sa merg, lumina se indeparteaza de mine, se face frig. Vad un grilaj, ma indrept catre el, putrezeste si cade, ies pe acolo. Multi oameni trec pe langa mine, majoritatea doctori, un doctor trece tinand de brat, un pacient. Ma asez pe un scaun, ma odihnesc, cred ca am voie! In fata am o usa, scrie: Medic psihiatru: Popescu Ion! Iese un om, un om batran, imi face semn sa intru. (eu mi-am propus sa ma odihnesc putin)... Ma uit la el, imi face cu mana, misca si buzele, imi zice ceva, nu mai aud, urechile imi sunt infundate, ma ridic in picioare, ma apropii de el, in jur totul se dilata. Ma lovesc de o targa, Totul a revenit la normal! Spun: Buna ziua si intru in cabinet! Medicul stinge lumina, imi spune sa ma asez, il intreb daca se poate sa aprinda lumine! Imi spune: Nu poti lucra cu lumina aprins! Imi spune sa inchid ochii. Ii inchid! In fata imi apare un pod verde, vechi, imi spune sa trec pe el. Ma tem sa nu cad... Imi spune: Nu se va rupe! Am incredere si trec! La jumate, simt cum se rupe, podul s-a rupt. Cad, vad apa jos. Imi spune sa deschid ochii, ii deschid, lumine este aprinsa.

Cuiu'

In fata am un gard, il sar, cad in apa. Ies la mal, este noapte, am cazut in mare. Cerul este albastru, la fel si marea, sunt doar doua culori. Raman cinci minute, respir adanc. M-am uscat, s-a facut zi, nu am vazut soarele rasarind. Ma intorc, intru intr-o junga, in spate aud oameni balacindu-se in apa, imi intorc privirea catre mare, nu este nimeni, imi continui drumu. Pe stanga vad o casa, ma apropii de ea, intru in ea. Incet, de sus se aude o vioara, urc scarile, vioara este aruncata pe jos, inca se aude, se aude frumos, o ridic de jos, ii simt vibratiile. In continuare cercetez casa. Vioara o am in mana! Vad o camera, intru in ea! Doi copii se cearta, nu ma vad, bat in usa, nu ma aud! Ma apropii de ei, cineva ura pe scari, urca incet. Un om batran, este bunicul lor, intra in camera, trece pe langa mine si se opreste la nepotii lui. Acum toti trei se uita la mine, se mira, se apopie incet de mine. Nu pot sa imi misc mainile, vreau sa le fac semn. Batranul ii spune ceva unui nepot si pleaca pe usa. Baiatul se intoarce cu un cleste, il da bunicului, il apropiie de mine, in agata de capul meu si trage, Ma examineaza putin apoi ma da mai departe!

Peretii

lumina s-a stins, un alt bec albasrtu s-a aprins. Vad o usa in pamant, este ruginita, are lacat, il loves si s-a spart, trag de clanta, este intunerc, ma uit in jur, este la fel de intuneric, de ce sa raman aici? Cobor, pun picioru' pe prima bara din scara, bag si picioru drept, bara a disrparut, ma lovesc in barbie si cad. Aud un fluier, nu stiu daca e in capul meu sa se aude in jur, ma ridic, ma scutur, in fata imi apare un hol, intru! In dreapta este o usa, nu intru, continuii sa merg, pe stanga o alta usa, are o inima pe ea, (cred ca tine loc de vizor) Apas clanta, intru intr-o camera, peretii sunt albi, totul este alb, ma dor ochii, ii tin intredeschisi, in fata este un cufar, il deschid, cufarul are in el poze, nu stiu cine este persoana ale carui poze sunt in cufar, ma uit in jur, nu este nimeni, continuii sa ma uit pe poze. El in parc, se tine cu o femeie de mana, este frumoasa, le sta bine impreuna. Pe jos este zapada (nu am mai vazut de mult zapada) in spatele lor este o poteca, imi pare cunoscuta...oamenii din poza au inceput sa se miste, scap fotografia, oamenii ies din fotografie, sunt mici. Dar nu mai par a fi ei, par a fii niste animalute dupa o alta planeta, se apropie de mine, se uita la mine, zambesc, se tin de mana, se uita unu la altu, apoi iar se uita, la mine, zambesc in continuare, le zambesc si eu. Zambesc mai putin, continua sa se uite la mine, se intristeaza, pleaca, unul din ei se uita in spate pentru o ultima oara, intra in baie, ma duc dupa ei, au disparut, camera nu are baie...Ma intorc inapoi la cufar, ma uit pe alte poze, oamenii nu mai sunt in poza, sunt aceleasi animalute care imi zambeau, ma uit in locul in care m-am privit cu animalutele, ma uit la poza, este neagra, nu se mai vede nimic. Ma uit in jur, s-a facut intuneric, in mana inca simt poza, lumina se aprinde, peretii sunt plini de animalute, ma aporii de pereti, ma uit la ei, au tot felu de stari, dar impreuna au aceiasi stare! Un animalut imi atrage atentia, ma apopii de el, din trist cum pare, incepe sa zambeasca, toti prietenii lui se uita la el, par a nu stii ca ii vad si pe ei, se uita la mine, incep sa sopteasca, tarziu imi dau seama ca se misca, nu pot sa coboare dupa perete, dar se misca. Aud o bataie in usa, ma apropii de usa, o deschid, in fata imi apare o camera alba, cufarul este in acelasi loc, numai ca este inchis. Il lovesc incet si se deschide, ridic capacul si in fata imi apar treptele, lumina s-a stins, nu stiu ce sa fac, sa cobor sau nu? Cobor, ma tin bine de margine, cad din nou, animalutele imi aprid lumina.