Omul strazii

Stateam agatat intr un geam, cu ochii in jos, se aude un sunet, ma uit de unde, observ, trag si plec. Pe stolul plecat acasa, o pasare statea suparata, dupa un moment, altcineva, sare in geam, cu ochii in jos imi spune ca il cheama, Voro, ma prezint si eu: Incantat de cunostinta!
Voro se uita la mine si imi spune ca nare rest. Cu bacnota, Voro imi spune ca n’are rest! Il rog sa se mai prezinte o data, imi raspune: Voro, dar nu conteaza!
Ma uit in drepata, o batrana isi cumpara portocale, in stanga am o usa, usa pe care am intrat.
Apuc bacnota, el isi ridica painea. Ies, in spate aud cum doi oameni se cearta. Imping usa, intru intr o cladire veche, totul e pustiu, peretii sunt albi, tavanul este foarte sus, usa la fel, observ ca sunt un gandac intr o cladire veche, in fata observ o usa, la fel de mare ca si cea pe care am intrat.
Cei doi oameni continua sa se certe.
Ma intorc batrana era suparata ca portocalele sunt stricate, sunt inapoi in magazin.
Il aud pe vanzator, pe Voro, imi pune ca are marunt! Tacut imi caut banii.
Caut si nu gasesc nimic...
Sigur am venit sa cumpar paine?
Auzeam in jurul meu numai sunete, nu stiu ce sunete, si acum le aud, dar nu stiu cum sa le cunosc, cum sa le inteleg.
Pe fundul unui lac, copii joaca leapsa. Toata lumea e pe coco! Atele legate de maini erau foarte stranse, aprope ca imi faceam rana. Eu continuam sa joc in fata unui public.
Imi vine sa tac, imi vine sa urlu, imi vine sa plec. Ce sa fac? Plec, nu? Altu’ imi zice sa stau, oricum nu plec, de ce stau ? Pestele daca iese la suprafata, se intoarce inapoi...Omul nu!
Sunt obosit, nu pot sa mai merg, sunt obosit sa mai observ, ma simt ca intr o jungla, dar de fapt chiar sunt intr o junga, aud cantecele pasarilor, tocmai a plouat. Acum este soare. Nu stiu cum am ajuns aici, imi este frica sa mai merg, vreau sa raman aici, poate revine totul la normal.
Ma uit in jur, tocmai a plouat, sunt in mocirla, simt aerul curat cum imi inteapa nasu'. Fac un pas, sunetele pasarilor s au oprit.
Revin inapoi, pasarile incep sa cante, din nou fac un pas, pasarile se aud, doar mi s a parut mie.
Ceva se apropie de mine, ma ascund, dar nu mai am unde, unde sunt copacii? Unde sunt pasarile, nu mai aud nimic, mocirla nu o mai simt sub mine. S a facut noapte, tot acolo sunt. Ce repede a trecut ziua!
Stau cu ochii inchisi stiind ca e dimineata, si da, e dimineata. Sunt in mijlocul unui parc, un parc pustiu, cerul este gri inchis, sta sa vina furtuna, din nou trebuie sa ma ascund. Privesc in departare, nu vad niciun bloc, nicio masina, niciun copac, e pustiu, doar eu parcul si cerul.
Vreau sa plec, sa fug, dar nu stiu in ce parte, ma invart in cerc, transpir, ma panichez, vreau sa ajung acasa, vreau sa inchid ochii sa uit totul. Ieri eram acasa, am iesit cu prietenii, am jucat baschet, si acum...
Nu mai stau, vreau sa fug. Cineva ma opreste si imi spune ca am trisat! Ma uit in jur, sunt inconjurat de oameni tineri, ma uit in piept am un numar, numarul 17.
Ni se ordona sa mai luam o data startul! E adevarat?
Ma indrept catre persoana care mi a atras atentia cu trisatul, il intreb: De cat timp sunem aici? Imi raspunde: De la 9 dimineata! Dar tu ce ai facut? Ai dormit pana acum?
Cu o sticla de bere, intrebam unde e cana, apoi un chistoc de tigara alearga pe strada si intreaba de o carte, discul saltelei sare si spune ca vrea si ea o bere, perna catarata pe stalpul unui bloc, incepe sa planga, plange cu lacrimi de gaina, sticla de apa, se impiedica de cutia de bere bauta de el, daca el nu arunca cutia de bere, se mai impiedica sticla de apa? Aseara un peste a fost dat disparut, acvariul in care locuia, a fost vandalizat de un grup de tineri, tineri erau mari consumatori de bere.
Un pantof il cauta pe celalat pantof, unu sa gasit, dar al doilea, sa ratacit in drum spre casa. Doua lucruri au disparut pana acum, numai ca primul a murit, iar al doilea s a sinucis, despre cine e vorba, intreaba cineva?! Despre o planta ce a fost marginalizata, ii raspund. Se uita lung si imi spune ca frunzele nu prea sunt...dar berea tot nu s a gasit. Tot satul e in cautarea prostiei. Si uite ca am gasit si cana, era intr o glastra, glastra era in cana.
In zbor palma imi sangera, totul in fata e negru, nu mai vad nimic, aud cum cineva ma striga, dar simt aerul cum imi loveste fata.
Ma uit in palma vad cum cineva zboara, nu sunt eu, eu inca mai simt aerul cum imi vine in fata, simt ca nu pot sa respir, inima imi bate cu putere, aerul sa terminat sa mi mai batea in fata, cred ca m am oprit, dar tot nu sunt pe pamant, aerul incepe sa imi patrunda fata.
In palma acel cineva sa oprit a mai zbura, dar nici palma nu o mai vad, nici sangele nu il mai simt in palma.
Incep sa vad. Vad oameni tercand pe langa mine, observ pe cineva, dar nu imi amintesc sa l mai fi vazut pana acum, cineva in capul meu il recunoaste, dar nu si eu!
Se intoarce catre mine si imi spune ca oamenii nu pot observa mai mult de cat le este permis. De ce nu ma vede nimeni?
Soarele imi patrunde pleoapele, vad rosu, simt aer curat. In camera, a plouat, dar copacii nu sunt uzi. Pe vremea asta melcii apar, floarea soarelui rasare.
Aprin lumanarea si vad cum oamenii ma observa, ma studiaza, defapt sunt melci, si nu ma studiaza, doar isi fac datoria.
Ridicandu ma incet, norii curgeau siroae la propriu pe cer, facand din el un tablou imens, dar norii se misca, nu pot sa ma ridic, privesc cu teama primele picaturi ce se scurg din tablou, apoi venind un domn la mine ma intreaba ce parere am despre acea pictura. Ma uit in sus, vad becul ce ilumina sala, sunt intr o expozitie de picturi, oameni curg siroae, la fel si picaturile. Trag aer in piept si ii marturisesc ce am vazut de fapt, apoi imi raspunde afirmativ ca asa este, il intreb daca si el a vazut aceeasi imagine, imi raspunde: Da, putin asemanatoare. Eram intins pe jos, cu ochii atintiti spre bec, uitandu se in soare. Becul este vechi, lumina lui este de un galben inchis. Ma indrept spre iesire, vad cum oamenii se intorc. De fapt eu acum intru!
Am intrat intr o incapere in care soarele dogoreste, sunt intins pe jos, vad picioare de oameni cum trec pe langa mine, ma ocolesc, unu se uita la mine si imi spune daca vad acelasi lucru. Cred ca am un deja-vu, dar nu cred, nici nu stiu ce am facut de fapt, nici nu stiu daca sunt eu, poate sunt altcineva, poate eu acum sunt acasa si dorm, dar in vis nu poti comunica, totul este atat de dilatat incat in vis este imposibil sa visezi cat este ceasu, sau sa vezi un ceas mergand, de cate ori te ai intrebat in vis cat e ceasu’, m a intrebat cineva. nu stiu sa raspund. Atunci nu sunt in vis, sunt eu, sunt el, sunt tu, sunt lumea intreaga, sunt univesul, striga un cersetor pe strada, ma duc la el si il intreb daca este bine. Se uita la mine si ma intreaba daca imi aduc aminte de ceva de cand aveam doi ani. Nu, nu imi aduc aminte, ii raspund, se uita la mine si imi spune ca el inca stie, el vorbeste des cu subconstientul lui, defapt, chiar el este cel mai bun prieten al lui, cu el isi petrece cel mai mult timp din zi.
Singurul prieten care nu te lasa este mintea ta! Singura realitate care nu te inseala este prevazuta de ochiul interior al tau, ochiul mintii. Cred ca am doi prieteni, imi spune omul strazii. Imi mai spune ca atunci cand merge pe strada, observa oameni fericiti si oameni mai putin fericiti, mai exact nu vede nimic, vede doar vietuitoare ce incearca sa respire mai mult decat le este permis. Ieri dupa ce m am despartit de ''omul strazii'' am intalnit un alt ''om al strazii'' (nici nu stiu daca era acelas sau nu) sa uitat la mine si ma intrebat cum poate trai intr o lume numai a lui, in care poate crede orice, poate auzi orice vrea. Nu stiu, i am raspuns!
Am uitat unde mergeam, ma intorc acasa, nu imi plac mijloacele de transport, nu imi plac oamenii care se uita in gol si nu sunt in stare sa gandeasca anuminte suferinte cu un oarecare zambet primitor pe fata. Din nou am onarea sa il reintalnesc pe primul om al strazii, imi aduc aminte de intrebarea ce mi a fost adresata.
Cu un zambet pe fata imi spune sa ii transmit sa isi scoata ochii, sa uite de tot ce a vazut pana acum, sa isi faca o lume a lui, sa inlocuiasca toate lucrurile, obiectele, tot ce il inconjuara, cu ce isi doreste el. Daca o planta vrea sa fie caine, planta e caine, nimeni nu il poate contrazice in ceea ce gandeste si ce isi imagineaza el. Si asa putem observa o fiinta trista dar fericita care nu circula cu transportul in comun, dar de ce nu circula cu transportul in comun? Daca stau bine sa ma gandesc, a si vrea sa ma fac vatman de transport in comun si sa ma numesc in capul meu: conducator de gandiri in comun.

Cacat

Cand cineva are noroc sa calce in cacat, toti vor sa ii calce pe urme!

Perfuzia

Sa zicem ca nu, cine sare primu'? Saruta mana fetei si pleaca, apoi intors din munti isi spune problema, zicand ca: Prefera verde decat maro! O discutie se aprinde, alta se stige, vin doi si comanda o farfurie de plastic zicand ca n au nimic de facut si ca viermele sare din pahar, paharul se rastoarna, viermele pleaca ingandurat si batut de vant. Ajuns la sectia de politie spune ca nu are nimic in comun cu prietenul sau. Prietenul sau fiind defapt dusmanul sau, o râma numita Alba.
Din cer rasare o palma, aceasta o loveste pe Alba. Suparata vine si spune ca melcii n au creier destul incat sarpele sau viermele sare din cusca. Prinzand firul problemei, acesta il leaga de firul situatie, apoi cu un nod bun arunca guta in apa, pestele cel viclean a vazut capatul problemei, in care sta râma, dar ea tot nu misca, si face salturi, pe celalat cap al situatie.
Bunicul isi alearga nepotelu' in varsta de doisprezece ani, zicand ca nu râma este problema, ci situatia adanc intiparita in subconstienul lui il face sa il alerge, dar daca nu e adevarat? De unde stie el? El refuza orice sfat venit din partea siretului! El spune intodeauna adevarul. Iesind din casa, vede o musca sarind coarda prietenei ei si cum unu gandeste pentru altu'. Cine bate in lemn? Sa zicem ca nu! Cine bate? Vantul bate cu putere, asta simt si eu, imi este frig si cer o haina de peste invelita in blana de urs. Trecand peste toate aceste vise, cine isi poate imagina, poate visa, deci poate exista, daca nu, de ce? Un Copil ma intreaba: Ma pot intalni cu tine in vis? Putem comunica si in vis si in realitate? Dar cum putem afla? Te ai trezit, il intreb pe copil?! Nu, imi raspunde suparat!
Ajuns acasa, ma intind in pat, ma gadesc la cele intamplate. Dar ce sa intamplat?
Din intuneric aud o voce. Ei, cum te simti? Te mai doare capu'? Incep sa vad, o lumina puternica imi strabate pleoapele. Este o lumina alba, persoana din fata mea este imbracata in halat alb. Pereti sunt albi, mai multi oameni sunt imbracati in halat alb! Sunt in spital? Nu, imi raspunde cineva! Ma uit in jur, nu vad pe nimeni! Mai asteapta putin! Spuse vocea! Ma ridic in capul oaselor, imi verific buzunarele, si gasesc un biletel. Deschide l, aud din nou! Deschid biletelu'. Biletetul contine o intrebare: Daca ne am putea vedea in vis, ne am putea vedea si in realitate? Ma ridic dupa scaun si plec. Simt o mana pe umar, ma opreste. Imi poti raspunde la intrebare? Te rog frumos! Cateva imagini imi fulgera in minte. Ma intorc. Este unul din doctori! Dar parca nu eram in spital, unde ma aflu, revin la intrebare. Da, ii raspund! Si daca nu am stat niciodata de vorba, se mai poate sa fie adevarat? Da, ii raspund din nou! Medicul dispare! Vreau sa ies din spital, ajuns la receptie, cineva ma intreaba: La ce salon sunteti cazat? O rog frumos sa repete intrebarea! Camera dumneavoastra, ce numar are? Ma uit in jur, medicii au disparut, peretii nu mai sunt albi, sunt visinii. Multa lume intra, iese. Ma uit inapoi la receptionera, receptionera isi asteapta raspunsul! Ii raspund ca nu sunt cazat! Ea imi zambeste din nou si imi spune ca in mana am cheile camerei!
Camerista: Imi dati voie? Ii intind cheile! Imi raspunde: 97 este camera dumneavoastra! Intreb la ce etaj este camera?
Imi raspunde: La etajul trei. Ajung la lift, chem liftul. O urgenta cu problema medicala se iveste in hotel, trei medici sunt condusi la pacient. Imi continui drumul pe scari.
La receptie peretii erau visinii, aici peretii sunt crem inchis. Ajuns la etajul trei caut camera nouazeci si sapte! Nouazeci si cinci, nouazeci si sase, nouazeci si sapte. Usa este deschisa! Imping usa, zaresc un perete alb, iar niste imagini imi fulgera prin minte. Deschid mai mult, observ un pat, un suport de perfuzie, si niste aparate. Intins pe pat, sta un copil. imi zambeste si imi spune: Ne mai putem intalni in vis?

Tu nu?!

Ce stim noi despre subconstient? Dar ce stie el de noi, ma intreba un batran! Apoi daca cumpar paine si imi da zahar ce a si putea sa zic? Oricum atata timp cat gaina face oua, poti sa pui pui pe foc, ca oricum nu este zaharul prost, ci melci, pe cand pestii...
Pot sa cumpar ceva fara sa cer? Cerul sare coarda? De ce ma gandesc la gard? Melcii sunt la locul lor, intr o rezervatie numita...oamenii sar si se agita, pe cand melcii stau si se uita. La ce, ma intreaba batranul? Painea s a copt, prosti sunt la locul lor, a inceput sa ploua, mult iubitele fiinte au rasarit cu ochi lor gingasi. Nu, nu despre tine e vorba! Dar ce credeai, ma intreaba batranul?
Pisica se zbate in apa, pesti au inceput sa miroasa, iar a inceput sa ploua.
Apoi batranul ma intreaba: De ce pe parcursul vietii prostia se face tot mai intens simtita? De ce evolutia se transforma in prostie? Totul o ia razna! Se ridica si pleaca, imi spune sa il urmez! Mergand dupa el incepe sa ploua, ma uit spre cer, vad un tavan gri! Ma uit in jur, sunt intr o camera veche. Mobila este veche, vad un pian, batranul incepe sa cante! Fiecare sunet simt cum se agata de urechea mea, sta putin apoi in timpan se opreste. Ritmul se schimba, ma vad intr o alta camera, cu aceiasi mobila, cu acelasi pian, batranul continua sa cante. Observ un telefon! Ma apropii de el, telefonul suna, ridic receprorul, il duc la ureche, aud o voce care imi spune sa nu cred ceea ce vad.
Aud din nou vocea si imi spune, ca ciocolata se mananca, nu se tine la ureche, ma trezesc, o prsoana imi face semne disperate, ca sa nu raspund la telefon, lasand receptorul jos, vanzatorul imi sopteste ca batranul inca, canta.
Cineva imi spune ca la noapte luna va veni la el si ii va sopti ceva urat. Ma intreb ce?
Soarele apune, batranul inca isi face datoria, sunetele continua sa sune. Pana si un melc s ar simti bine in prezenta acestor sunete. Nu, nu sunt sunete imi spune batranul ridicandu se de la masa.
Il intreb daca mai canta, batranul imi zabeste si ia din nou loc la masa. Sunetele se aud din nou.
Batranul cantand, se aude ciripitul pasarilor, sunt intr o padure din nou? Ma uit in jur, pianul, biblioteca, biroul si creioanele apar! Ma apropii de batran, acesta se indeparteaza de mine zicand ca pestii nu pot dansa. Se uita lung la mine si imi spune: Eu vreau sa ma trezesc! Tu nu?

Fără față

Intins in pat, cu patura peste fata, ma gandesc ce imi va aduce ziua aceasta. Ma duc la toaleta, e ocupat. Dar cine poate sa fie? Fie! Imi zic in minte plec, observ o banca goala, ma asez, un batran se aseaza langa mine, si imi spune ca atunci cand a implinit noua ani, mama lui la parasit.
Imi spune ca in fiecare dimineata il viziteaza, chiar si ieri la vizitat, mi a spus ca s a trezit, sa dus la toaleta. Toaleta fiind ocupata s a dus la bucatarie, acolo scaunul din mijloc era ocupat de o persoana care statea cu spatele, nu se misca, nu respira, a trecut prin stanga ei, si a intors privirea, persoana tot cu spatele era, inapoi, trecand prin dreapta ei, din nou isi intoarce privirea, persoana a disparut, scaunul este la locul lui.
Toaleta este libera, iesind din bucatarie, cu coada ochiului, observa din nou persoana cu spatele, se intoarce, se uita la toaleta, din nou este ocupat, pesoana a disparut. S a speriat, a simtit ca inebuneste, speriat a iesit din casa. Deschizand usa, strada era plina de oameni carora nu le vedea fata, toti oamenii seamana cu persoana din bucatarie.
Toti sunt imbracati cu pantaloni negri si bluze visinii inchise. Se intoarce inapoi in casa, inchide usa, intoarce privirea, tot afara vede, aceleasi persoane, se intoarce cum stia el, spre usa, la fel, oamenii se plimba, usa, casa, ferestrele nu mai sunt, vede doar o casa, fara usa, fara ferestre, fara gard.
Speriat, se uita in stanga, la casa vecinului, acesta, stand cu spatele ii face cu mana, se uita mai bine, are bluza visinie! Isi intoare privirea in partea opusa, vecinul ridica mirat din umeri. Se apropie de el, vecinul il cerceteaza, cand in fata, cand in spate, nedumerit ridica din nou din umeri si pleaca.
Se uita la brate, este imbracat cu o bluza visinie.

Creionu'

Sunt intr o padure, vad razele soarelui cum strabat crengile copacilor, simt aerul curat, este cald, tocmai a plouat, miroase a ploaie, privesc in sus, vad cum frunzele sclipesc, continui sa merg. Vad o poteca, o urmez, aud pasarile cum canta, ceva in tufis misca, ma apropii, nu e nimic, a fost doar in capul meu. S a intunecat, nu mai vad nimic, inca aud pasarile cum canta, aud o apa curgand, nu mai vad nimic, ma ghidez dupa sunet. Merg. Apa, pasarile au disparut, sunt singur, sunt obosit, vreau sa ma odihnesc.
Aud copii plangand, tipete,urlete, nimeni nu ii aude, nici eu nu i mai aud, nici nu i am vazut.
Nu vad unde sunt, doar aud, dar nu aud pe nimeni. Din tot intunericul vad o usa, ma apropii, pe usa este un semn de intrebare, ce sa fac sa intru, poate e doar in mintea mea, poate visez, ce are sa se intample? Deschid usa, la fel de intuneric, vad doar tocul usii, pasesc pragul si cad in gol, ridic privirea observ cum usa deschisa se indeparteaza in intuneric, privesc in jos, pamantul este ud, ploaia sa oprit, sunt transpirat, sau ma plouat?
Speriat privesc in jur, vad copacii, razele soarelui, frunzele sclipind, din nou aud apa. Dar pasarile?
Vreau sa ma intorc inapoi, dar pe unde am venit? Cum am ajuns aici? Ma opresc, ma gandesc cum am ajuns aici!
Aud niste pasi, vin spre mine, se aud din spatele meu, ma intorc, tot in spate aud pasii, aud cum intreaba: Cine este ultima persoana? Tot din spate aud: Domnul este ultima persoana!
Pasi se intreapta spre mine, tot din spate aud cum ma intreaba: Doctorul Cazacu este in concediu de odihna? Nu stiu sa raspund! Cine este domnul Cazacu? Nu am auzit de el! Din nou aud o intrebare: Pana la ce ora are program? Raspund: Nu stiu! Intreb vocea: Ce ora este? Aud pasi in spatele meu cum se indeparteaza de mine! Dar de ce nu vad din nou? Din nou apare usa cum semnul intrebarii pe ea! Ce sa fac, sa mai deschid odata? Dar nu am incotro, e singurul lucru pe care il vad.
Apuc clanta deschid incet, vad lumina, m am trezit? Deschid mai mult usa, este camera mea.
Intru, ma vad pe mine dormind, ma apropii de mine, dau patura la o parte, nu sunt eu, nu e nici macar camera mea, dar unde sunt? Imi intorc capul spre usa pe care am intrat, din nou intunericul apare. In stanga mea aud pasi, imi trec prin fata, stau nemiscat (oare ma vede?) Pasii imi trec prin fata. Fac un pas inainte, simt cum cad in gol, imi ridic privirea, vad camera cum se inteparteaza de mine, vad cum pesoana din camera mea se uita la mine cum cad in gol, sunt eu, ma uit la mine cum cad. Pasarile, apa, razele soarelui apar. Continui sa merg. Observ un mobilier (Mobilier in padure? Ma apropii, vad o biblioteca, un scaun, un birou, pe jos niste hartii sunt aruncate, creioanele umflate de ploaie stau aruncate pe jos. Imi intorc privirile de jur-imprejur, nu e nimeni, toate cele observate dispar, doar creioanele umflate de apa mai sunt pe jos.
Vreau sa ridic un creion, ma aplec, totul dispare, observ podeaua neagra. In gol, observ o silueta de om cum cade in neant.
Ma ridic, creioanele imi sunt imprastiate pe podea.

Sunt eu

Sunt eu, plec, ma duc zise o coasta de tabla.
Pe urma, sa vaita de dureri de tigaie, tigaia nu s ar da in vant, cand bate vantu’ si de ce? Pentru ca ii place vantu', sar in sus, pot sa zbor chiar, se auzi de sub canapea. Acolo Holpa isi are vecini, pe cand sticla.....
Si asa se zari un ciorap, nobil ciorapu’, zice ca nu il doare capu', desi minte oricum, n are cum sa nu te doara capu’, la asa vant.....
Si tot scormoni, scormoni dadu de un glas, glasul e mare, bine facut, in mana are o tigaie.
Iesind la suprafat, se uita la mine si scuipa, vantul bate si vine in cana scuipatu'. Suparat arunca cu un ghem de vorbe dupa mine, ma feresc, alerg disperat...Dar unde ma duc? Si de ce ma duc? Continui sa ma duc, cu gandul ca ajung la Maduc. Maduc e un cleste de ghirlande, cu paste ici colo. Ajuns acolo, ma asez si astept, o saltea se ridica, urat imi zice: Tu esti Maduc? Ii raspund: Da, din varful muntelui zaresc aceasta conversatie, ma duc sa vad ce se petrece, pe drum cad pe ganduri, speriat ma intreb: Un lac s ar supara daca i ai pune mana pe fund? Si daca da, pot lacurile sa se imperecheze?
Ajuns la locul faptei, ma asez obosit in pat, maine e o alta zi.
In coltul camerei vad o scoica si ma intreaba: L ai vazut pe el? El se uita la mine, speriat imi face semne ca a plecat.
Ajuns pe creasta cocosului, imi vin in minte imaginile unui munte. A,da, totu' e o iluzie, pana si iluzia e o iluzie.
Daca ai avea o iluzie ca vezi un lac, sari in el si ii atingi fundu’, daca lacu' ar avea personalitate, s ar supara?
Totul se invarte, niste patratele imi apar in minte, ma sperii si ma trezesc pe acoperisul unui imobil, nu stiu unde sunt, dar o stanca de sus cade, ma feresc, alerg, si alte doua stanci la randul meu se feresc, nimic interesant nu spun, ce a si putea sa spun, ca omul din orgoliu se intimideaza si lasa loc de alta prostie, dar...De ce mi a venit in minte un melc? Apoi a inceput sa ploua cu lacrimi de caracatita.