Sa zicem ca nu, cine sare primu'? Saruta mana fetei si pleaca, apoi intors din munti isi spune problema, zicand ca: Prefera verde decat maro! O discutie se aprinde, alta se stige, vin doi si comanda o farfurie de plastic zicand ca n au nimic de facut si ca viermele sare din pahar, paharul se rastoarna, viermele pleaca ingandurat si batut de vant. Ajuns la sectia de politie spune ca nu are nimic in comun cu prietenul sau. Prietenul sau fiind defapt dusmanul sau, o râma numita Alba.
Din cer rasare o palma, aceasta o loveste pe Alba. Suparata vine si spune ca melcii n au creier destul incat sarpele sau viermele sare din cusca. Prinzand firul problemei, acesta il leaga de firul situatie, apoi cu un nod bun arunca guta in apa, pestele cel viclean a vazut capatul problemei, in care sta râma, dar ea tot nu misca, si face salturi, pe celalat cap al situatie.
Bunicul isi alearga nepotelu' in varsta de doisprezece ani, zicand ca nu râma este problema, ci situatia adanc intiparita in subconstienul lui il face sa il alerge, dar daca nu e adevarat? De unde stie el? El refuza orice sfat venit din partea siretului! El spune intodeauna adevarul. Iesind din casa, vede o musca sarind coarda prietenei ei si cum unu gandeste pentru altu'. Cine bate in lemn? Sa zicem ca nu! Cine bate? Vantul bate cu putere, asta simt si eu, imi este frig si cer o haina de peste invelita in blana de urs. Trecand peste toate aceste vise, cine isi poate imagina, poate visa, deci poate exista, daca nu, de ce? Un Copil ma intreaba: Ma pot intalni cu tine in vis? Putem comunica si in vis si in realitate? Dar cum putem afla? Te ai trezit, il intreb pe copil?! Nu, imi raspunde suparat!
Ajuns acasa, ma intind in pat, ma gadesc la cele intamplate. Dar ce sa intamplat?
Din intuneric aud o voce. Ei, cum te simti? Te mai doare capu'? Incep sa vad, o lumina puternica imi strabate pleoapele. Este o lumina alba, persoana din fata mea este imbracata in halat alb. Pereti sunt albi, mai multi oameni sunt imbracati in halat alb! Sunt in spital? Nu, imi raspunde cineva! Ma uit in jur, nu vad pe nimeni! Mai asteapta putin! Spuse vocea! Ma ridic in capul oaselor, imi verific buzunarele, si gasesc un biletel. Deschide l, aud din nou! Deschid biletelu'. Biletetul contine o intrebare: Daca ne am putea vedea in vis, ne am putea vedea si in realitate? Ma ridic dupa scaun si plec. Simt o mana pe umar, ma opreste. Imi poti raspunde la intrebare? Te rog frumos! Cateva imagini imi fulgera in minte. Ma intorc. Este unul din doctori! Dar parca nu eram in spital, unde ma aflu, revin la intrebare. Da, ii raspund! Si daca nu am stat niciodata de vorba, se mai poate sa fie adevarat? Da, ii raspund din nou! Medicul dispare! Vreau sa ies din spital, ajuns la receptie, cineva ma intreaba: La ce salon sunteti cazat? O rog frumos sa repete intrebarea! Camera dumneavoastra, ce numar are? Ma uit in jur, medicii au disparut, peretii nu mai sunt albi, sunt visinii. Multa lume intra, iese. Ma uit inapoi la receptionera, receptionera isi asteapta raspunsul! Ii raspund ca nu sunt cazat! Ea imi zambeste din nou si imi spune ca in mana am cheile camerei!
Camerista: Imi dati voie? Ii intind cheile! Imi raspunde: 97 este camera dumneavoastra! Intreb la ce etaj este camera?
Imi raspunde: La etajul trei. Ajung la lift, chem liftul. O urgenta cu problema medicala se iveste in hotel, trei medici sunt condusi la pacient. Imi continui drumul pe scari.
La receptie peretii erau visinii, aici peretii sunt crem inchis. Ajuns la etajul trei caut camera nouazeci si sapte! Nouazeci si cinci, nouazeci si sase, nouazeci si sapte. Usa este deschisa! Imping usa, zaresc un perete alb, iar niste imagini imi fulgera prin minte. Deschid mai mult, observ un pat, un suport de perfuzie, si niste aparate. Intins pe pat, sta un copil. imi zambeste si imi spune: Ne mai putem intalni in vis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu