Creionu'

Sunt intr o padure, vad razele soarelui cum strabat crengile copacilor, simt aerul curat, este cald, tocmai a plouat, miroase a ploaie, privesc in sus, vad cum frunzele sclipesc, continui sa merg. Vad o poteca, o urmez, aud pasarile cum canta, ceva in tufis misca, ma apropii, nu e nimic, a fost doar in capul meu. S a intunecat, nu mai vad nimic, inca aud pasarile cum canta, aud o apa curgand, nu mai vad nimic, ma ghidez dupa sunet. Merg. Apa, pasarile au disparut, sunt singur, sunt obosit, vreau sa ma odihnesc.
Aud copii plangand, tipete,urlete, nimeni nu ii aude, nici eu nu i mai aud, nici nu i am vazut.
Nu vad unde sunt, doar aud, dar nu aud pe nimeni. Din tot intunericul vad o usa, ma apropii, pe usa este un semn de intrebare, ce sa fac sa intru, poate e doar in mintea mea, poate visez, ce are sa se intample? Deschid usa, la fel de intuneric, vad doar tocul usii, pasesc pragul si cad in gol, ridic privirea observ cum usa deschisa se indeparteaza in intuneric, privesc in jos, pamantul este ud, ploaia sa oprit, sunt transpirat, sau ma plouat?
Speriat privesc in jur, vad copacii, razele soarelui, frunzele sclipind, din nou aud apa. Dar pasarile?
Vreau sa ma intorc inapoi, dar pe unde am venit? Cum am ajuns aici? Ma opresc, ma gandesc cum am ajuns aici!
Aud niste pasi, vin spre mine, se aud din spatele meu, ma intorc, tot in spate aud pasii, aud cum intreaba: Cine este ultima persoana? Tot din spate aud: Domnul este ultima persoana!
Pasi se intreapta spre mine, tot din spate aud cum ma intreaba: Doctorul Cazacu este in concediu de odihna? Nu stiu sa raspund! Cine este domnul Cazacu? Nu am auzit de el! Din nou aud o intrebare: Pana la ce ora are program? Raspund: Nu stiu! Intreb vocea: Ce ora este? Aud pasi in spatele meu cum se indeparteaza de mine! Dar de ce nu vad din nou? Din nou apare usa cum semnul intrebarii pe ea! Ce sa fac, sa mai deschid odata? Dar nu am incotro, e singurul lucru pe care il vad.
Apuc clanta deschid incet, vad lumina, m am trezit? Deschid mai mult usa, este camera mea.
Intru, ma vad pe mine dormind, ma apropii de mine, dau patura la o parte, nu sunt eu, nu e nici macar camera mea, dar unde sunt? Imi intorc capul spre usa pe care am intrat, din nou intunericul apare. In stanga mea aud pasi, imi trec prin fata, stau nemiscat (oare ma vede?) Pasii imi trec prin fata. Fac un pas inainte, simt cum cad in gol, imi ridic privirea, vad camera cum se inteparteaza de mine, vad cum pesoana din camera mea se uita la mine cum cad in gol, sunt eu, ma uit la mine cum cad. Pasarile, apa, razele soarelui apar. Continui sa merg. Observ un mobilier (Mobilier in padure? Ma apropii, vad o biblioteca, un scaun, un birou, pe jos niste hartii sunt aruncate, creioanele umflate de ploaie stau aruncate pe jos. Imi intorc privirile de jur-imprejur, nu e nimeni, toate cele observate dispar, doar creioanele umflate de apa mai sunt pe jos.
Vreau sa ridic un creion, ma aplec, totul dispare, observ podeaua neagra. In gol, observ o silueta de om cum cade in neant.
Ma ridic, creioanele imi sunt imprastiate pe podea.