Sunt eu

Sunt eu, plec, ma duc zise o coasta de tabla.
Pe urma, sa vaita de dureri de tigaie, tigaia nu s ar da in vant, cand bate vantu’ si de ce? Pentru ca ii place vantu', sar in sus, pot sa zbor chiar, se auzi de sub canapea. Acolo Holpa isi are vecini, pe cand sticla.....
Si asa se zari un ciorap, nobil ciorapu’, zice ca nu il doare capu', desi minte oricum, n are cum sa nu te doara capu’, la asa vant.....
Si tot scormoni, scormoni dadu de un glas, glasul e mare, bine facut, in mana are o tigaie.
Iesind la suprafat, se uita la mine si scuipa, vantul bate si vine in cana scuipatu'. Suparat arunca cu un ghem de vorbe dupa mine, ma feresc, alerg disperat...Dar unde ma duc? Si de ce ma duc? Continui sa ma duc, cu gandul ca ajung la Maduc. Maduc e un cleste de ghirlande, cu paste ici colo. Ajuns acolo, ma asez si astept, o saltea se ridica, urat imi zice: Tu esti Maduc? Ii raspund: Da, din varful muntelui zaresc aceasta conversatie, ma duc sa vad ce se petrece, pe drum cad pe ganduri, speriat ma intreb: Un lac s ar supara daca i ai pune mana pe fund? Si daca da, pot lacurile sa se imperecheze?
Ajuns la locul faptei, ma asez obosit in pat, maine e o alta zi.
In coltul camerei vad o scoica si ma intreaba: L ai vazut pe el? El se uita la mine, speriat imi face semne ca a plecat.
Ajuns pe creasta cocosului, imi vin in minte imaginile unui munte. A,da, totu' e o iluzie, pana si iluzia e o iluzie.
Daca ai avea o iluzie ca vezi un lac, sari in el si ii atingi fundu’, daca lacu' ar avea personalitate, s ar supara?
Totul se invarte, niste patratele imi apar in minte, ma sperii si ma trezesc pe acoperisul unui imobil, nu stiu unde sunt, dar o stanca de sus cade, ma feresc, alerg, si alte doua stanci la randul meu se feresc, nimic interesant nu spun, ce a si putea sa spun, ca omul din orgoliu se intimideaza si lasa loc de alta prostie, dar...De ce mi a venit in minte un melc? Apoi a inceput sa ploua cu lacrimi de caracatita.