Lumanarea?!

Si iar vad orasul plin de lumini, vantul imi bate in fata, sunetul masinilor se aude precum sunetul elicopterelor. Nu sunt! Sunt albine, albine negre!
Sunt intr un bloc parasit, cu barile scarilor ruginite. Blocul nu mai este locuit de 20 de ani, peretii sunt galbeni. Lovesc cu piciorul o lumanare, ma aplec, o ridic, ridic si privirea, totul s a luminat. Sunt cu un pix in mana, trebuia sa scriu ceva? Din intuneric se aude: urmati ma! Urmez sunetul pasilor! S a oprit, nu se mai aude nimic, scot bricheta si aprind lumanarea, pixul ia foc, alarma de incediu porneste, oamenii se uita speriati la mine. Sunt cu lumanarea aprinsa! Suflu in ea, se face bezna, oamenii continua sa fuga! Aud masini trecand pe langa mine, ma claxoneaza!
Aprind din nou lumanarea, s a facut lumina, sunt in mijlocul intersesctiei! Ceva ma loveste in ceafa, un blit se aprinde in fata mea, cad, din nou s a facut intuneric, pe jos e ud, ploua, bricheta s a stricat! Ce fac? Ma ridic, sunt pe nisip, aud valurile marii! Cineva se apropie de mine, imi spune ca pot sa intru! Pasesc cu grija, intru in cabinet, doctorul este un batran urat imbracat intr un halat negru! Se apropie de mine, vine suparat spre mine, e la doi centimetri de mine, trece prin mine.
Ma intorc dupa el, s a facut bezna! Lumanarea nu o mai am!
Cineva ma bate pe umar, imi spune sa ma aplec! Ma aplec! Vad cum cineva imi intinde o papusa, o pausa inalta de un metru, papusa este maro! Se face lumina, vad trei oameni intinsi pe jos, cred ca sunt mort! Nu mai am papusa in brate! Din bezna se vede o urma de lumina si se aude din nou o voce: Ma auzi? Ramai acolo!
Ascult sfatu'! Raman pe loc! Trec zece minute, nu a venit nimeni! Dar de unde stiu ca au trecut doar zece minute? Un ticait de ceas se aude, lumina se apropie! Sunt intr o pestera cu un ceas atarnat invers pe perete. Alte zece minute trec, cineva imi spune: Te uiti de douazeci de minute la luna! Ceasul este fara douazeci, luna dispare, ploaia incepe, de sus oamenii plang, sunt toti cu ochii rosii, e prea tare? Am pus prea mult suflet? Urechile sunt infundate, nu pot sa respir, nu pot sa ma misc, din nou s a facut bezna, nu mai vad, nu mai simt pamantul sub picioare! Vreau sa ma trezesc! Apa marii ma izbeste in fata, e frig, e noapte! Vantul bate cu putere, ma aduce la mal, sunt pe bloc, vad apa cum se retrage, un val de caldura ma loveste in spate, ma intorc, sunt pe plaja, soarele imi bate in cap, luna a aparut! Cat este ceasu’?

O alta cutie

Sunt intr o cutie, gandurile trec pe langa mine, imi sunt cunoscute, imaginile la fel! Inchid ochii, aceleasi ganduri ca si cand i as avea deschisi, incerc sa tip, imi aduc aminte de ultimul moment cand am incercat sa tip, cad pe ganduri, sunt pe cutie, cutia se deschide, incep sa gandesc, dar cum, de ce? Ies din cutie si ii pun capacul, aud cum niste cartofi se prajesc, sunt cartofi mei sau cafeaua ta? imi ridic cutia si plec, gandurile se imprastie pe drum, oameni merg curiosi in spatele meu, imi citesc gandurile? Scutur din cap, scap cutia. Nu mai imi trece nici un gand prin minte!

Aventuri din subsolul meu!

Sa fie eu, sa fi tu, nu stiu cine sunt, nu stiu unde sunt, in jurul meu totul este albastru, negru si verde. Culorile se invart, ma invart si eu cu ele. Se opresc, ma opreste si pe mine cineva, imi spune ca am sa ametesc. Ma opresc, ma uit la el, e compus din culori, aceleasi culori, se face negru, din nou incep sa ma invart, imi aduc aminte ca ma oprisem, stateam, ma gandeam, nu stiam ce ziceam, nu stiam ce zice, nu zice nimic, iar se opreste, ma opresc si eu cu el, ne uitam unu la altu, nu ne cunoastem, culorile ma ating, le ating si eu, le vad, le simt, le aud, imi soptesc sa ma invart, ma invart! Ma vad in oglinda, vad albastru, negru si verde. Sunt pe strada, ploua, sunt cu o oglinda in mana, ma privesc! In spatele meu ploua, in fata este soare. Unde sunt de fapt? Ma asez pe o bordura, ma uit in jur, oamenii fara umbrela trec pe langa mine, ma privesc si imi zambesc! De ce? de ce, ce? de ce scrie de ce pe oglinda? Si de ce nu mai ploua? Soarele a iesit! Culorile albastru si verde au disparut! Sunt intr o groapa, picaturi mari de ploaie se sparg in capul meu! Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, sunt intr un sant. Nu pot sa vad, sa facut noapte, nu stiu in ce parte pasesc! Cad pe ganduri, nu am de ce sa ma grabesc, poate sunt intr un vis, am timp! In fata mea aud: Da, dar clienti n au tinp, filmu' trebuie sa inceapa! Ma uit in jur, sunt in fata caseii de bilete! Ridic biletu'! Curios, ma uit sa vad numele filmului! Aventuri din subsolul meu! Las mana jos, privesc pereti, sunt verzi! In fata am usa intrarii in sala de cinema, intru! Am randul sase, ma indrept spre randul sase, ma asez! Lumina se stinge, sa facut bezna, filmul trebuie sa incepa! Imi aduc aminte ca imediat dupa film trebuie sa ajung acasa, Am un musafir, Trebuie sa cumpar si ceva de baut, ce sa cumpar Vodca sau Coniac? Coniac cumpar! Platesc si plec! Am ajuns acasa! Numai am nimic in cap, poate sa fie un moment de scapare din treaba asta? De la etaj cineva ma striga, ridic capu' picaturile mari de ploaia continua sa imi cada in cap, ma lovesc in ochi. Las prividea jos, un zid de pamant inalt de doi metri imi apare in fata, sunt in sant! In ce parte sa ma indrept? In dreapta! Merg, nu vad capatu, intunericu' nu imi permite sa vad mai mult de doi metri in fata! Din intuneric apare un scaun! Este pus cu spatarul la mine, ma asez, astept sa se intample ceva, se face intuneric! Aud voci, sunt in sala de cinema! Timpul se dilata, oameni vorbesc din ce in ce mai greu, in stanga aud o voce: Imi permiteti? Raspund: Da! Ma ridic greu, foarte greu! Imi pun mainile in cap, ma scarpin, ce se intampla? La fel de greu ma scarpin! Vad matreata cum cade ca o ninsoare, incet, incet! nici acum nu a atins pamantul, continua sa cada! A atins pamantul! Ridic privirea, sunt in groapa! Si filmu nu a inceput!

18:00

Mii de culori imi apar in fata, mii de oameni cu aceleasi culori se plimba prin oras. Este ora 18:00, oameni au revenit la normal, se inghesuie pentru ceva, nu stiu pentru ce!
Asta se intampla mereu, imi spune cineva! Si nu se inghesuie doar pentru ce ar fi acolo, pentru orice. Ii raspund: Este adevarat!
Imi indrept privirea catre coada de oameni, a disparut!
Sunt intr un vis, sigur sunt intr un vis! Oameni au revenit, si culorile!
Copii sunt fericiti, se joaca cu capetele pline de culori ale parintilor.
Copiii de ce nu au culori?
Un copil vine plangand, se opreste in fata mea, mii de culori I se scurg din obraji.
Imi zambeste, se uita catre cer, ma uit si eu, a rasarit soarele.
Ma uit inapoi la copil, zambeste si mai mult; i-au aparut si lui culori in jurul capului. Il vad cum se intristeaza, se uita in jur, e tot mai trist, ma uit si eu, din nou s-a innorat si oameni au disparut.
Imi face semn sa il urmez, merg dupa el!
Dar nu mai sunt unde eram, si copilu este un batran!
Maresc pasul, il ajung.
Il intreb unde merge? Se uita la mine si imi spune: De ce?

Incerc sa ma gandesc cum a fost!
Batranul se indeapta revoltat catre mine!
Ma uit in spate, ma intorc inapoi, batranul nu mai este!
Sunt pe o strada cu case murdare, parasite.
S-a facut noapte.
In spatele caselor este padure!
Ma strecor printre case, intru in padure, soarele a iesit!
In copaci vad acele bile rotunde si colorate ce se aflau pe capetele oamenilor.
O bila se desprinde si zboara lin pana la mine, se asaza pe capul meu, vizual nu ma deranjeaza!
Ma intreb daca este adevarat ce vad? In spate se aude o voce: Da, este! Este ora 18:00!

Cutia

Sunt intr o cutie, o cutie de fier, am doar o gaura de vedere. In fata am un hol, in spate se aud pasi, oameni vorbesc, se agita. Tot mai multi pasi se aud in spate, oameni sunt tot mai agitati. Se face lumina, soarele a iesit. Totul in doar zece minute?
Un batran se ridica si ma intreaba de ce stau pe vine? Am bratele incrucisate, imi este frig, speriat ma uit in deapta sus. Un batran cu o palarie verde in cap si barba alba imi face semn sa ma ridic. Ma uit in stanga, vad copii alergand, pasarile ciripind, ma uit inapoi la batran. Batranul a disparut!
Ma ridic, imi verific corpu', nu am decat o niste pantaloni scurti pe mine, sunt descult!
Imi ridic privirea sa plec. Afara s-a intunecat, sunt singur in parc. Plec!
Pe drum cineva ma intreaba: Unde sunt leaganele?
Ii arat! Plec mai departe, dar hainele?
Ma uit din nou, sunt imbracat! Incerc sa ma gandesc ce sa intamplat.
Nu pot sa imi amintesc! Ridic privirea...ma opresc, ma uit in jur, sunt pe un bloc!
Celelalte blocuri au disparut, ma apropii de margine, sunt pe un bloc intr o padure, strazile nu mai sunt, nici parcu'...Ma duc pe partea opusa. Totu' a revenit la normal.
Mai putin situatia mea! Ma intorc inapoi in bloc. Vad un nor!
Sunt intr un nor, sunt pe nor, dau cu mana, noru' se imprastie, cad, cad in gol.
sunt in pat, ma dau jos, cad din nou. Sunt in nor, patura o am pe mine, sunt in pat, dar ma simt afara, un cutremur incepe, vad cum tot orasul cum se zguduie, vad oameni alergand, ma apropii, ii vad cum tipa, cum urla, altii se intorc inapoi in locuinte, toate acum sunt la pamant. Ce a mai fost de salvat?
Ma intreaba un copil cu lacrimi in ochi! Ridic din umeri, nu pot sa raspund, nu pot sa respir, nu pot sa vorbesc, nici sa imi aud gandurile.
Unde sunt?
O multime de oameni se indreapta catre mine, se uita la mine si isi continua drumul, ma indrept si eu in directia lor, copilu' este in dreapta mea, se uita la mine si imi zambeste. Imi spune sa ma uit in sus, ma vad din nou in oglinda mare cat ceru', vad strada plina de oameni si pe mine margand cu ei. Las capu' jos sa ma uit la copil, copilu' a disparut.
Ma opresc, oameni continua sa treaca pe langa mine, din nou se uita si trec mai departe. Cerul este rosu, un rosu aprins, luna aluneca pe cer.
In curand o sa iasa soarele, imi spune cineva!
Aud un telefon public cum suna!
Este intuneric, nu vad, ma ghidez dupa sunet, ajung sunt in fata lui, pipai, simt receptoru', il ridic si il duc la ureche, in receptor se aude o voce: Este ora 18:00!
Spun: Alo!
Receptoru: Da!
Intreb cine e la telefon! Nu mai raspunde nimeni.
Las receptorul jos si incept sa pipai intunericu'.
In stanga mea aud: Este ora 18:00!
Am aparut pe o strada, o strada pustie, imi pare cunoscuta.
Observ o scrisoare, ma aplec, o iau si ma ridic, ceva tara ma izbeste in cap, ma las jos, ma frec cu mana, deschid ochii. O gaura de aer am in fata!

Femeia de serviciu!

Imaginea mi se intuneca, nu mai imi simt corpu', parca nu respir. Imi stapanesc teama, incerca sa ma gandesc, nu pot sa vorbesc nici macar cu mine insumi. Aud un ciocanit, simt ciorapi in picioare, simt patura pe mine, pot sa imi misc mainile. Fericit dau patura la o parte, ma ridic, ma duc spre usa. Mai intai ma uit pe vizor sa vad cine e.
O femeie imbracata in haine de casa sta in fata usii, o vad cum mai suna odata.
Cred ca vrea sa ma intrebe ceva de instalatia de apa!
Deschid usa fara sa stiu vreun raspuns. Deschid, femeia nu mai este in fata usii, ma uit in stanga, in dreapta, nu e nimeni!
Cad putin pe ganduri...
Inchid usa, ma mai uit odata pe vizor, vizoru' nu mai este acolo.
Aceiasi usa, dar fara vizor!
Ma duc in bucatarie. la jumatatea drumului aud soneria, ma intorc.
Nu imi vad usa, nu mai imi vad mobila, nimic nu mai e, nici casa nu e casa mea. Sunt intr un subsol. Un bec slab face putina lumina, nu stiu ce e la doi metri de mine, aerul este rece inspre intuneric. Imi suna cunoscuta senzatia. Fac doi pasi pana la marginea zonei luminate, fac un pas in intuneric. Lumina sa stins. Stau nemiscat, misc putin din maini, incerc sa ating ceva, nimic nu am in jurul meu. Este din ce in ce mai frig, aerul rece imi taie respiratia, corpul il simt amortit, nu pot sa mai misc mainile, nu pot sa imi aud gandurile, parca nu mai am amintiri.
In toata teama imi vine un sunet in minte, sunetul unu ciocanit in usa, dar a disparut, incerc sa il redau, am uitat ce incercam sa fac.
Incerc sa ma calmez, sa nu ma misc, sa nu gandesc, inchid ochii, strang cat pot de tare.
Aud ciocanitul si un tamvai in acelasi timp, sunt in alta parte! Deschid ochi, intuneric.
Mai incerc odata. Totul fara rezultat. Renunt, deschid ochi, femeia imi spune daca am o galeata de apa! Este femeiea de serviciu ce noua a scarii!

lanu'

Sunt in mijlocul marii, sunt pe un bustean, sunt ud, imi este frig. A inceput sa ploua, vantul bate cu putere, valurile ma ridica, valurile ma arunca dupa buturuga, nu o mai vad, este intuneric, simt pamant sub picioare, nu e nisisp, e pamant usacat, ma uit in jos, vad un pamant uscat, secat, ridic privirea, sunt intr o jungla, din nou incepe sa ploua. Vad o poteca o urmaresc, merg, se face lumina, este intunecat, incepe sa ninga, iese soarele, fulgi continua sa cada.
Poteca se opreste, in fata imi apare un lan de porumb, pa uit in spate, sunt in mijlocul lanunului de porumb, din nou este noapte, cerul este albastru, ma uit in sus, o oglinda mare cat cerul este deasupra mea, dar nu sunt in lan de porumb, las privirea jos, sunt intr o casa parasita, miroase a neaerisit, a statut.
In dreapta mea vad un pat, doi batrani lipsiti de suflete se tin de mana, trec incet pe langa pat, ies pe usa din stanga, nu este nimic acolo, doar mi sa parut.
Ma intorc inapoi, ochi batranilor sunt fixati spre mine, se uita in ochi mei, batrana femeie, se intoarce cu spatele, ma uit la ea, ma uit la batran, sunt in fata femeii batrane, imi face semn sa ma uit in dreapta, pot sa ies pe usa, usa s a deschis. Pasesc spre usa, ma uit in stanga in dreapta, sunt din nou in lanul de porumb, este furtuna afara, fulgera, ma las pe vine. In fata imi apare un copil stand la fel ca mine, pe vine. Isi tine mana la gura, o lacrima ii cade din ochi, imi face semn sa ma uit in spate, usa sa deschis, sunt din nou in casa, ma uit de jur imprejur, chiar casa de mai devreme, dar patul batranilor, si batrani nu mai sunt. Miroase a aer curat. Observ o vitrina, nu are nimic in ea, ma apropii, ma uit in oglinda. Vad rasaritul soarelui, incepe sa ninga, este cald. Incerc sa imi aduc aminte ce am facut acum 5 minute. Pun mana la ochi si incep sa ma gandesc.
Din spate se aude o voce: Aici ai fost!
iau mana de la ochi, ridic privirea si copilu imi apare in fata. Nu mai sunt in lan, nu mai sunt pe vine.
Copilu' este murdat, zgariat, nu poate sa mai vad, cu ochi plini de sange ridica mana cu degetul aratator in sus, ridic si eu privirea, sunt in lan, oglinda mare cat ceru a aparut deasupra mea!