Cacat

Cand cineva are noroc sa calce in cacat, toti vor sa ii calce pe urme!

Perfuzia

Sa zicem ca nu, cine sare primu'? Saruta mana fetei si pleaca, apoi intors din munti isi spune problema, zicand ca: Prefera verde decat maro! O discutie se aprinde, alta se stige, vin doi si comanda o farfurie de plastic zicand ca n au nimic de facut si ca viermele sare din pahar, paharul se rastoarna, viermele pleaca ingandurat si batut de vant. Ajuns la sectia de politie spune ca nu are nimic in comun cu prietenul sau. Prietenul sau fiind defapt dusmanul sau, o râma numita Alba.
Din cer rasare o palma, aceasta o loveste pe Alba. Suparata vine si spune ca melcii n au creier destul incat sarpele sau viermele sare din cusca. Prinzand firul problemei, acesta il leaga de firul situatie, apoi cu un nod bun arunca guta in apa, pestele cel viclean a vazut capatul problemei, in care sta râma, dar ea tot nu misca, si face salturi, pe celalat cap al situatie.
Bunicul isi alearga nepotelu' in varsta de doisprezece ani, zicand ca nu râma este problema, ci situatia adanc intiparita in subconstienul lui il face sa il alerge, dar daca nu e adevarat? De unde stie el? El refuza orice sfat venit din partea siretului! El spune intodeauna adevarul. Iesind din casa, vede o musca sarind coarda prietenei ei si cum unu gandeste pentru altu'. Cine bate in lemn? Sa zicem ca nu! Cine bate? Vantul bate cu putere, asta simt si eu, imi este frig si cer o haina de peste invelita in blana de urs. Trecand peste toate aceste vise, cine isi poate imagina, poate visa, deci poate exista, daca nu, de ce? Un Copil ma intreaba: Ma pot intalni cu tine in vis? Putem comunica si in vis si in realitate? Dar cum putem afla? Te ai trezit, il intreb pe copil?! Nu, imi raspunde suparat!
Ajuns acasa, ma intind in pat, ma gadesc la cele intamplate. Dar ce sa intamplat?
Din intuneric aud o voce. Ei, cum te simti? Te mai doare capu'? Incep sa vad, o lumina puternica imi strabate pleoapele. Este o lumina alba, persoana din fata mea este imbracata in halat alb. Pereti sunt albi, mai multi oameni sunt imbracati in halat alb! Sunt in spital? Nu, imi raspunde cineva! Ma uit in jur, nu vad pe nimeni! Mai asteapta putin! Spuse vocea! Ma ridic in capul oaselor, imi verific buzunarele, si gasesc un biletel. Deschide l, aud din nou! Deschid biletelu'. Biletetul contine o intrebare: Daca ne am putea vedea in vis, ne am putea vedea si in realitate? Ma ridic dupa scaun si plec. Simt o mana pe umar, ma opreste. Imi poti raspunde la intrebare? Te rog frumos! Cateva imagini imi fulgera in minte. Ma intorc. Este unul din doctori! Dar parca nu eram in spital, unde ma aflu, revin la intrebare. Da, ii raspund! Si daca nu am stat niciodata de vorba, se mai poate sa fie adevarat? Da, ii raspund din nou! Medicul dispare! Vreau sa ies din spital, ajuns la receptie, cineva ma intreaba: La ce salon sunteti cazat? O rog frumos sa repete intrebarea! Camera dumneavoastra, ce numar are? Ma uit in jur, medicii au disparut, peretii nu mai sunt albi, sunt visinii. Multa lume intra, iese. Ma uit inapoi la receptionera, receptionera isi asteapta raspunsul! Ii raspund ca nu sunt cazat! Ea imi zambeste din nou si imi spune ca in mana am cheile camerei!
Camerista: Imi dati voie? Ii intind cheile! Imi raspunde: 97 este camera dumneavoastra! Intreb la ce etaj este camera?
Imi raspunde: La etajul trei. Ajung la lift, chem liftul. O urgenta cu problema medicala se iveste in hotel, trei medici sunt condusi la pacient. Imi continui drumul pe scari.
La receptie peretii erau visinii, aici peretii sunt crem inchis. Ajuns la etajul trei caut camera nouazeci si sapte! Nouazeci si cinci, nouazeci si sase, nouazeci si sapte. Usa este deschisa! Imping usa, zaresc un perete alb, iar niste imagini imi fulgera prin minte. Deschid mai mult, observ un pat, un suport de perfuzie, si niste aparate. Intins pe pat, sta un copil. imi zambeste si imi spune: Ne mai putem intalni in vis?

Tu nu?!

Ce stim noi despre subconstient? Dar ce stie el de noi, ma intreba un batran! Apoi daca cumpar paine si imi da zahar ce a si putea sa zic? Oricum atata timp cat gaina face oua, poti sa pui pui pe foc, ca oricum nu este zaharul prost, ci melci, pe cand pestii...
Pot sa cumpar ceva fara sa cer? Cerul sare coarda? De ce ma gandesc la gard? Melcii sunt la locul lor, intr o rezervatie numita...oamenii sar si se agita, pe cand melcii stau si se uita. La ce, ma intreaba batranul? Painea s a copt, prosti sunt la locul lor, a inceput sa ploua, mult iubitele fiinte au rasarit cu ochi lor gingasi. Nu, nu despre tine e vorba! Dar ce credeai, ma intreaba batranul?
Pisica se zbate in apa, pesti au inceput sa miroasa, iar a inceput sa ploua.
Apoi batranul ma intreaba: De ce pe parcursul vietii prostia se face tot mai intens simtita? De ce evolutia se transforma in prostie? Totul o ia razna! Se ridica si pleaca, imi spune sa il urmez! Mergand dupa el incepe sa ploua, ma uit spre cer, vad un tavan gri! Ma uit in jur, sunt intr o camera veche. Mobila este veche, vad un pian, batranul incepe sa cante! Fiecare sunet simt cum se agata de urechea mea, sta putin apoi in timpan se opreste. Ritmul se schimba, ma vad intr o alta camera, cu aceiasi mobila, cu acelasi pian, batranul continua sa cante. Observ un telefon! Ma apropii de el, telefonul suna, ridic receprorul, il duc la ureche, aud o voce care imi spune sa nu cred ceea ce vad.
Aud din nou vocea si imi spune, ca ciocolata se mananca, nu se tine la ureche, ma trezesc, o prsoana imi face semne disperate, ca sa nu raspund la telefon, lasand receptorul jos, vanzatorul imi sopteste ca batranul inca, canta.
Cineva imi spune ca la noapte luna va veni la el si ii va sopti ceva urat. Ma intreb ce?
Soarele apune, batranul inca isi face datoria, sunetele continua sa sune. Pana si un melc s ar simti bine in prezenta acestor sunete. Nu, nu sunt sunete imi spune batranul ridicandu se de la masa.
Il intreb daca mai canta, batranul imi zabeste si ia din nou loc la masa. Sunetele se aud din nou.
Batranul cantand, se aude ciripitul pasarilor, sunt intr o padure din nou? Ma uit in jur, pianul, biblioteca, biroul si creioanele apar! Ma apropii de batran, acesta se indeparteaza de mine zicand ca pestii nu pot dansa. Se uita lung la mine si imi spune: Eu vreau sa ma trezesc! Tu nu?

Fără față

Intins in pat, cu patura peste fata, ma gandesc ce imi va aduce ziua aceasta. Ma duc la toaleta, e ocupat. Dar cine poate sa fie? Fie! Imi zic in minte plec, observ o banca goala, ma asez, un batran se aseaza langa mine, si imi spune ca atunci cand a implinit noua ani, mama lui la parasit.
Imi spune ca in fiecare dimineata il viziteaza, chiar si ieri la vizitat, mi a spus ca s a trezit, sa dus la toaleta. Toaleta fiind ocupata s a dus la bucatarie, acolo scaunul din mijloc era ocupat de o persoana care statea cu spatele, nu se misca, nu respira, a trecut prin stanga ei, si a intors privirea, persoana tot cu spatele era, inapoi, trecand prin dreapta ei, din nou isi intoarce privirea, persoana a disparut, scaunul este la locul lui.
Toaleta este libera, iesind din bucatarie, cu coada ochiului, observa din nou persoana cu spatele, se intoarce, se uita la toaleta, din nou este ocupat, pesoana a disparut. S a speriat, a simtit ca inebuneste, speriat a iesit din casa. Deschizand usa, strada era plina de oameni carora nu le vedea fata, toti oamenii seamana cu persoana din bucatarie.
Toti sunt imbracati cu pantaloni negri si bluze visinii inchise. Se intoarce inapoi in casa, inchide usa, intoarce privirea, tot afara vede, aceleasi persoane, se intoarce cum stia el, spre usa, la fel, oamenii se plimba, usa, casa, ferestrele nu mai sunt, vede doar o casa, fara usa, fara ferestre, fara gard.
Speriat, se uita in stanga, la casa vecinului, acesta, stand cu spatele ii face cu mana, se uita mai bine, are bluza visinie! Isi intoare privirea in partea opusa, vecinul ridica mirat din umeri. Se apropie de el, vecinul il cerceteaza, cand in fata, cand in spate, nedumerit ridica din nou din umeri si pleaca.
Se uita la brate, este imbracat cu o bluza visinie.

Creionu'

Sunt intr o padure, vad razele soarelui cum strabat crengile copacilor, simt aerul curat, este cald, tocmai a plouat, miroase a ploaie, privesc in sus, vad cum frunzele sclipesc, continui sa merg. Vad o poteca, o urmez, aud pasarile cum canta, ceva in tufis misca, ma apropii, nu e nimic, a fost doar in capul meu. S a intunecat, nu mai vad nimic, inca aud pasarile cum canta, aud o apa curgand, nu mai vad nimic, ma ghidez dupa sunet. Merg. Apa, pasarile au disparut, sunt singur, sunt obosit, vreau sa ma odihnesc.
Aud copii plangand, tipete,urlete, nimeni nu ii aude, nici eu nu i mai aud, nici nu i am vazut.
Nu vad unde sunt, doar aud, dar nu aud pe nimeni. Din tot intunericul vad o usa, ma apropii, pe usa este un semn de intrebare, ce sa fac sa intru, poate e doar in mintea mea, poate visez, ce are sa se intample? Deschid usa, la fel de intuneric, vad doar tocul usii, pasesc pragul si cad in gol, ridic privirea observ cum usa deschisa se indeparteaza in intuneric, privesc in jos, pamantul este ud, ploaia sa oprit, sunt transpirat, sau ma plouat?
Speriat privesc in jur, vad copacii, razele soarelui, frunzele sclipind, din nou aud apa. Dar pasarile?
Vreau sa ma intorc inapoi, dar pe unde am venit? Cum am ajuns aici? Ma opresc, ma gandesc cum am ajuns aici!
Aud niste pasi, vin spre mine, se aud din spatele meu, ma intorc, tot in spate aud pasii, aud cum intreaba: Cine este ultima persoana? Tot din spate aud: Domnul este ultima persoana!
Pasi se intreapta spre mine, tot din spate aud cum ma intreaba: Doctorul Cazacu este in concediu de odihna? Nu stiu sa raspund! Cine este domnul Cazacu? Nu am auzit de el! Din nou aud o intrebare: Pana la ce ora are program? Raspund: Nu stiu! Intreb vocea: Ce ora este? Aud pasi in spatele meu cum se indeparteaza de mine! Dar de ce nu vad din nou? Din nou apare usa cum semnul intrebarii pe ea! Ce sa fac, sa mai deschid odata? Dar nu am incotro, e singurul lucru pe care il vad.
Apuc clanta deschid incet, vad lumina, m am trezit? Deschid mai mult usa, este camera mea.
Intru, ma vad pe mine dormind, ma apropii de mine, dau patura la o parte, nu sunt eu, nu e nici macar camera mea, dar unde sunt? Imi intorc capul spre usa pe care am intrat, din nou intunericul apare. In stanga mea aud pasi, imi trec prin fata, stau nemiscat (oare ma vede?) Pasii imi trec prin fata. Fac un pas inainte, simt cum cad in gol, imi ridic privirea, vad camera cum se inteparteaza de mine, vad cum pesoana din camera mea se uita la mine cum cad in gol, sunt eu, ma uit la mine cum cad. Pasarile, apa, razele soarelui apar. Continui sa merg. Observ un mobilier (Mobilier in padure? Ma apropii, vad o biblioteca, un scaun, un birou, pe jos niste hartii sunt aruncate, creioanele umflate de ploaie stau aruncate pe jos. Imi intorc privirile de jur-imprejur, nu e nimeni, toate cele observate dispar, doar creioanele umflate de apa mai sunt pe jos.
Vreau sa ridic un creion, ma aplec, totul dispare, observ podeaua neagra. In gol, observ o silueta de om cum cade in neant.
Ma ridic, creioanele imi sunt imprastiate pe podea.

Sunt eu

Sunt eu, plec, ma duc zise o coasta de tabla.
Pe urma, sa vaita de dureri de tigaie, tigaia nu s ar da in vant, cand bate vantu’ si de ce? Pentru ca ii place vantu', sar in sus, pot sa zbor chiar, se auzi de sub canapea. Acolo Holpa isi are vecini, pe cand sticla.....
Si asa se zari un ciorap, nobil ciorapu’, zice ca nu il doare capu', desi minte oricum, n are cum sa nu te doara capu’, la asa vant.....
Si tot scormoni, scormoni dadu de un glas, glasul e mare, bine facut, in mana are o tigaie.
Iesind la suprafat, se uita la mine si scuipa, vantul bate si vine in cana scuipatu'. Suparat arunca cu un ghem de vorbe dupa mine, ma feresc, alerg disperat...Dar unde ma duc? Si de ce ma duc? Continui sa ma duc, cu gandul ca ajung la Maduc. Maduc e un cleste de ghirlande, cu paste ici colo. Ajuns acolo, ma asez si astept, o saltea se ridica, urat imi zice: Tu esti Maduc? Ii raspund: Da, din varful muntelui zaresc aceasta conversatie, ma duc sa vad ce se petrece, pe drum cad pe ganduri, speriat ma intreb: Un lac s ar supara daca i ai pune mana pe fund? Si daca da, pot lacurile sa se imperecheze?
Ajuns la locul faptei, ma asez obosit in pat, maine e o alta zi.
In coltul camerei vad o scoica si ma intreaba: L ai vazut pe el? El se uita la mine, speriat imi face semne ca a plecat.
Ajuns pe creasta cocosului, imi vin in minte imaginile unui munte. A,da, totu' e o iluzie, pana si iluzia e o iluzie.
Daca ai avea o iluzie ca vezi un lac, sari in el si ii atingi fundu’, daca lacu' ar avea personalitate, s ar supara?
Totul se invarte, niste patratele imi apar in minte, ma sperii si ma trezesc pe acoperisul unui imobil, nu stiu unde sunt, dar o stanca de sus cade, ma feresc, alerg, si alte doua stanci la randul meu se feresc, nimic interesant nu spun, ce a si putea sa spun, ca omul din orgoliu se intimideaza si lasa loc de alta prostie, dar...De ce mi a venit in minte un melc? Apoi a inceput sa ploua cu lacrimi de caracatita.

D'aia

Melcii se vad bine de la geam, la fel cum prostii se vad de la fereastra. Cineva imi zice: Stii ca prostul are doua taisuri? Vad spuma marii cum ma sare peste picior, ma opresc si tac din gura, maine mai continui, asta daca... Atunci de ce nimeni nu ma aude? Cu doua bete ma intorc pe partea opusa, sar si merg, ajung acasa.
Pe masa niste muste barfesc ceva, nu aud ce, aud ceva despre melci, doua taisuri. Vorbesc de vreun cutit ceva? Cine are doua taisuri?
Ceasul s a oprit, timpul merge inapoi, toate trec si merg, dar melcii? Trec peste asta si zic: Lasa!
O cutie de bere se striveste, apare si pleaca. Dar unde cade? Daca un cal sare peste tine, poti sa zici ca esti gard? Dar daca gandesti incet si prost, poti sa ai ochi mari?
Astea le am auzit din mers, cine le zice, nu stiu sa zic. Nu te uita urat, nu despre tine este vorba, ii zice unu' altuia!
Aud o muzica cum se opreste si ceva greu cum merge, incet si sigur, asta zice el!
De ce daca te contrazici cu un melc, lumea s ar putea sa nu v-a deosebeasca? Melcii vorbesc? Da! Aud din spatele meu, ma intorc, o partie imi apare in fata, e pustie, aud tipete, voci de oameni, rasete, dar nu e nimeni. Ma intorc inapoi, nu e nimic! Nu i nimic si plec. Mergand, aud din nou in spate: Partieee!
Ma ntorc, ma scuz si din nou plec, melcul sa suparat.
Pe acoperisul unui bloc, doua furnici sunt suspendate pe o inimioara de aur, alte sapte furnici aplauda. Cineva ma intreaba: A fost pe aici un pitic? Ii raspund: Da. Se inclina si pleaca. Uite cu adevarat un OM, am uitat de melci!
In gradina, doi elefanti se intreaba: Daca noi nu mancam, ce patim? Dar melcii? Iti vine sa crezi ca acum am inceput? Dar cum vine? Sta pe vine si incepe sa scrie! Nu cred.
Ma ntorc si incepe, sunetul se aude, de departe vine. Cine am zis ca sta pe vine? Dar elefantii? Subconstientul intra in concediu? De ce te gandesti la melci? Cineva ma intreaba: Unde se duc cainii? Dar melcii? Un biciclist ma loveste si spune ca nu ma vazut in aer, coboara din nava, observ melcul cum se taraste spre mine, ma apuca de brat ma trage, si zice: Ma doare nasu'. Un melc intraba o vietuitoare: De ce asculti Ada Milea? Ii aud raspunsul: Pentru ca nu am incotro! De ce melcii sunt interesati de ce se intampla in jurul lor? D'aia!