Cafeaua

In timp ce ma gandeam, imi vine in minte cineva, si ma intreaba daca am aragaz, dupa doua minute se aude o voce, vocea mergea spre larg, ma intorc, ridic capu' si zic, ma duc si eu in larg, ajuns in strada mare, aud largul marii cum ma striga, tac si ma gandesc, si iar aud de aragaz. Largul marii mai exista? Dar oare este al marii largu'?
Ma plec iau bricheta si plec, in drum spre...
Ma opresc si ce sarmale, imi iau bricheta si plec, iar ma striga cineva, nu stiu cine e dar striga, striga tare, se aude de departe, dar vad ca nu e ceea ce pare, pentru ca bricheta nu are gaz, o arunc si plec.
Un copil ma intreaba une gaseste un beci, il indrum spre beciul stiut de mine, apoi ma intreaba daca aud si eu cum il stiga cineva, si il striga tare, dar eu tot nu aud, ajung acasa, o cafea aveam in cap de pe drum, iau bricheta aprind aragazu', pun ibricu' pe foc, apa incepe sa dea in clocot, si iar cineva ma striga, ma auzi? Alo, asta este beciul? raspund: da. Doamne ce pofta am de o cafea!
Sunt acasa? Suna telefonu’, dar cafeaua? Raspund! Nu e nimeni, inchid, din nou suna telefonu’, nu raspund, ma duc la bucatarie.
Din trei, unu iese pe ferestra, spune ceva, il vad cum gesticuleaza, dar nu il aud, si nici la telefon nu era nimeni...Inima imi bate, incerc sa uit ceea ce cred, ma duc sa verific, trebuie sa intreb ceva pe cineva.
Dulapul imi spune ca are cafea, apuc ibrciu’ il umplu cu apa, aud un vuiet, caut bricheta, ma aplec o apuc si aprind aragazul, dar iar un vuiet se aude...Cred ca este de la sangele venit in cap cand m am aplecat.
Gandurile se intrec pe ele, nu mai stiu ce se intampla, miroase a carne prajita, ce as bea o cafea...
Ma sperii de orcine vad, imi este frica, oare e adevarat? Oamenilor nu li se vede capu' doar ochii, niste ochi plutitori deasupra gatului, nu au gura dar vorbesc.
Imi trebuie o oglinda sa ma vad, vad doi ochi plutitori, incerc sa ma tin calm, il intreb cat este ceasul. imi raspunde 15:35, afara e aproape noapte, dar cum?
Ma indrept catre casa, imi trebuie o oglinda, liftul are oglina, trebuie sa vad.
ajung chem liftu' vazandu ma, ma intreb cum? Liftul a ajuns (doar ma gandeam?!) in locul unde trebuia sa fie oglinda este spatiu gol, nu mai este oglinda.
Ajung acasa, ma duc la oglinda cuierului, locul arata ca si cum nu a fost niciodata acolo o oglina.
Fug la baie...Gura sta deschisa, nu ma mai gandesc la nimic, imi invart privirile in baie, am si uitat de ce vroiam oglinda, nu mai am nici o scapare, ce fac?
Ies afara, oamenii pluteau, ochii la fel, intreb curios ce se intampla, nimeni un imi raspunde, tip mai tare, nici macar cei din jur nu se uitau la mine ca tip si urlu, fac cu mana, la fel nimeni nu ma aude, nimeni nu ma vede, imi aduc aminte ca atunci cand am iesit din casa, casa era goala, alba, fara mobila, fara covoare, fug la intrarea blocului, inca ma uit in spate la oamenii ce plutesc in aer. Intru in scara, scara este toata alba, nici cutii le de scrisori nu sunt, chem liftu', liftul este negru, o lumina galbena se vede, o lumanare facea toata lumina, ma intorc sa inchid usile, din toate butoalele ce trebuiau sa fie de la unu pana la opt, nu este decat etajul opt, tremurand apas butonul.
Imi aduc aminte de un vis, dar am ajuns repede, deschid usa de la palier, mai urc un etaj pe scari, totul la fel de alb, scot cheile, deschid, mai intai observ usa, este usa mea, in casa totul este alb,
merg incet pe hol, ma propii de camera mea, holul este alb, nu mai cred nimic, ma intorc la cuier sa vad daca este oglina. Totul alb. Ma indrept spre camera, deschid usa, cineva doarme, cu spatele la usa este invelit, ma apropii, incerc sa ridic patura, rapid se intoare pe partea opusa, din spate aud un ceas cum suna.
M am trezit, e 9 dimineata!