Semnul intrebarii

Si iar pamantul este rece, are chiar miros, miroase a pamant ud, imi aduc aminte cum miroasea pamantul ce l cumpara mama cand eram mic, il miroseam, nu stiam ce e, dar acum miroase exact ca atunci, tip, ma aud pe mine, incepe sa ma deranjeze tipetele mele, doar pe mine ma aud, nu vad nimic, dar poate nu e ceea ce pare, oare sunt inca in pat cu plapuma pe mine? dar plapuma nu miroase a pamant, in vis ai mirosuri? se zice ca atunci cand visezi nu simti durerea, la fel si mirosul, are rost sa ma pisc?
ma gandesc, respir acelasi aer, imi este deja cunsocut, simt cum un burete, imi sta in gat, stau calm, nu mai dureaza decat putin, buretele este tot mai des, imi aduc aminte cum ma spala mama pe spate cu buretele cand eram mic, apa calduta o simt si acum pe fata.
La scoala stergeam apa cu buretele, dar ar fi si buretele meu ud, poate ca ar fi mai bine, dar tot mai greu devine aeru, este un aer cu praf, simt praful de pe bibelourile nesterse de praf, si praful meselor si a servantelor, la fel nesterse de praf.
Simt pamantul de sub degetele mele, mirosul rece sa dus, nu mai pot mirosi nimic, si buretele tot mai mare este.
Dar de ce eu? de ce tocmai eu? oare ce o fi acum afara? ploua, e frig, soare?
Daca o persoana care se bucura de soarele dogoritor, afla de starea mea, de locul unde ma aflu? ar incerca barem sa ma caute? sa anunte pe cineva? dar cum se poate asta?
Aud o usa cum se deschide, capul mi se taraste pe pamantul ud, ma intreaba daca sunt acolo, ii raspund afirmativ, el scoate un sunet si pleaca, dar..cine era? de ce nu l am intrebat unde sunt?!
imi aduc aminte ca usa nu sa auzit cum se inchide, dar cu ce ma ajuta, mai strig odata..AJUTOOOR, parca simt grosimea pamantului, si imi dau seama ca daca ar fi cineva deasupra mea cand strig, tot nu m ar auzi, peretii imi intorc fiecare sunet, fiecare respiratie.
Dar aia e, cat o sa mai dureze si ies de aici, am sa rabd.
Din nou aud usa, aud cum intreaba daca vreau ceva de la cofeterie, aud: o Amandina.
Dar eu nu am raspuns nimic, tip dinou dupa ajutor, tip si tip, apoi aud: vino sa inchizi usa, niste pas aud deasupra mea.
Aud niste pasarele, aud si un rau cum curge..Gata ies, ies de aici, oare am sa pot vedea cine e sus? Oare a fost cutremur, eu eu eram printre darmaturi si deliram? dar oricum, pasarelele si raul, ma vor indruma in directia corecta.
Imi aduc aminte ca ieri, eu si prieteni mei, faceam glume pe tema crucii aparute in palma, ce am mai ras, dar ieri a fost ieri, si azi e azi.
Vad raul!